Lui Dan Pascariu i se zice "bancherul Pascariu",
la fel cum unui pușcăriaș care școlește generații de absolvenți la Jilava în arta clonării de carduri i se spune "Dom’ Profesor". La fel de bine ar putea să i se zică "Cel care dă viață", ținînd cont de accidentul din 2003 cînd a omorît doi oameni și cînd era o coadă așa de mare la IML, că a prins programare pentru proba de sînge la două săptămîni distanță. Dan Pascariu a fost președinte la Bancorex în vremea în care cine trecea prin fața băncii era tîrît înăuntru de bodyguarzi și i se dădeau credite de milioane. A fost un președinte bun, zic unii care au girat cu veceul din curte împrumuturi greu de cheltuit de un om normal în cursul unei vieți.
Lui Nicolae Demetriade i se zice "domnul Demetriade",
cu aceeași pronunție clară și respectuoasă cu care foștii tovarăși își arată că-și cunosc trecutul tulbure. Absolvent de ASE, domnul Demetriade a activat ca tovarăș-șef al misiunii TAROM în Dubai înainte de '89, în acele vremuri cînd Băsescu nu avea o altă uniformă pe sub cea de marinar la Anvers. În perioada 2001-2002, Demetriade a condus TAROM, lăsînd-o cu o pierdere de 32 de milioane de dolari, la o cifră de afaceri de 210 milioane.
Cei doi mari învingători în competiția pieței libere
de orice inhibiție și amestec din partea Parchetului au fost cei care au vrut să-l alunge pe Edouard Heinzmann, managerul privat al programului-pilot de management privat de la TAROM, prin scurtarea mandatului, dar, mai ales, printr-un răbdător proces de scîrbire. Asaltul lui Demetriade și al lui Pascariu asupra lui Heinzmann s-a făcut sub ochii lui Ponta și-ai lui Fenechiu, sub ochii lui Ponta și-ai lui Silaghi, sub ochii lui Ponta și-ai, ceva mai lăcrimoși, Ramonei Mănescu. Aaa, și mai erau cîteva perechi de ochi, ale celorlalți membri din CA care niciodată nu au înțeles ceva din ce se întîmplă în companie.
Demetriade a fost adus în Consiliul de Administrație în mai, iar în iunie a fost pus director executiv, alături de Heinzmann, un CEO cît se poate de executiv. Ce trebuia să facă Demetriade? Să grăbească aplicarea măsurilor din planul de management. Deși rezultatele lui Heinzmann pe primul semestru erau mai bune decît cele din planul adoptat de Consiliu cu 47 de milioane de lei, ce nu ar fi visat TAROM în cele mai umede vise ale sale. Pierderile companiei au fost înjumătățite în șase luni la 63 de milioane de lei, față de 120 de milioane în 2012.
Mandatul de patru ani al lui Heinzmann a fost redus însă la un an, iar cei doi tartori se pregăteau să zboare din noiembrie – sub ochii lui Ponta și-ai Ramonei Mănescu – spre datoriile de odinioară.
În acest timp, directorul executiv Demetriade era și reprezentantul în România al unuia dintre cei mai puternici concurenți ai TAROM, FlyDubai, Demetriade reînnodînd peste ani o prietenie mai veche. Amicul de coțcărie, Pascariu, deși președinte al Consiliului de Supraveghere de la Unicredit Țiriac, se jura că nu are nici cea mai mică legătură cu domnul Țiriac și, mai ales, cu Țiriac Air.
După ce a spus că Heinzmann pleacă,
pentru că i se încheia mandatul scurtat de acești doctori Ciomu ai aviației, Ramona Mănescu se trezește într-o seară din confuzie și îi cheamă la ea în birou pe Demetriade și Pascariu. Îi pune să-și dea demisia. Demetriade înțelege că lupta e pierdută, Pascariu, ca să-și joace cartea penibilului pînă la capăt, ezită.
Ramona Mănescu, se pare, le-a arătat scrisorile ambasadelor Olandei, Belgiei și Marii Britanii, în care se explica, cu cele mai frumoase cuvinte, că nu e bine să furi.
Ponta fusese și el convins: a doua zi veneau misiunea FMI și misiunea Comisiei Europene la București – izmenele murdare ale ramoliților de la TAROM trebuiau date jos din geam.
Acum e bine, lui Heinzmann i-a crescut la loc mandatul amputat, iar pînă ce alte fantome vor ieși din istoria nescrisă a devalizării banului public, Guvernul pare unul grijuliu, preocupat de performanță economică.
