Dragi masculi, așa cum probabil știți,
foarte multe studii demonstrează că stresul nu doar ne chelește prematur, dar ne micșorează și performanțele sexuale. Treaba este groasă, pentru că virilitatea nu hrănește numai orgoliul personal, ci și sporul natural. Indiferent dacă te apasă sau nu că trăiești într-o țară de căcat, două lucruri sunt obligatorii: trebuie să ții cu echipa națională și să asiguri perpetuarea speciei mioritice. Dacă în materie de fotbal lucrurile sunt simple, orgiile sexuale cu morții și răniții lui Pițurcă rămânând încremenite în proiect împreună cu alte vorbe grele pentru sutele de mii de masculi dependenți de tot felul de calificări și baraje, cu perpetuarea speciei e mai complicat. Zic complicat pentru că ai nevoie de o femeie. Ei bine, aici, oricât de mult ți-ai dori să te limitezi doar la promisiuni, trebuie să treci la fapte. Or, până la fapte, trebuie să convingi. Și ce este mai frumos, mai pur și mai simbolic decât o floare? La prima întâlnire sau la fiecare, după cum o obișnuiești. De ziua ei. De 1 Martie, de 8 Martie, de Ziua Îndrăgostiților, de Dragobeți. Sau pur și simplu când te-a prins cu ruj pe gulerul cămășii și vrei să dregi busuiocul. E vorba aici de sere întregi de ghiocei, zambile, orhidee și trandafiri, buchete pe care le vei cumpăra de la florăriile amplasate strategic în piețe, în stațiile de autobuz, la gurile de metrou.
Aici vreau să ieșim puțin din relația horticulturii cu sexul frumos,
pentru că e rost să vedem care e legătura dintre stres și sexul nasol. Politica e curvă și, în mod normal, ar trebui să cultive organul tare, dar după cum se vede face tot ce-i stă în putință să blegească mădularul românului. Stați, că explic: în pofida aparențelor, nu poți să fii Terente în curul gol. Avalanșa de taxe inventate de guvernanți pentru a alimenta bugetele statului va crește prețul kilowattului, al kilului de carne, al prezervativului și al litrului de motorină. Țigările, nădragii și berea sunt deja, în aceste condiții, un lux. Viața devine astfel supraviețuire de la o zi la alta, atac de panică, stres. Pe de o parte, cum să ți se mai facă beton, de exemplu, seara în parc, cu o fată din cartier în taina boschetului, dacă ai la cur o haită de taxe, accize și impozite cu dinții rânjiți mai rău decât câinii comunitari? Pe de altă parte, inevitabil femeia de acasă nu-ți mai dă ce-ți place și devine o scorpie dacă nu intri și tu acolo, în spațiul conjugal, cu o pâine, cu un pateu de ficat, un salam, o ceapă, seara, când vii de la muncă. Deci închidem cercul și, dacă vrei sex frumos, trebuie să recurgi din nou la horticultură.
Numai că grija noilor taxe înrăiește
și schimbă fundamental relația de mascul cu florăria conform unei logici simple, care îi spune că evaziunea fiscală lasă gol sacul statului. Ăsta, statul, la rândul lui compensează, mărind birurile. O fi masculul condus de boașe, dar ceva creier mai are pentru a înțelege politicile financiare. Iată de ce va cere îndârjit florăresei bonul fiscal. Florăreasa îi va spune că n-are, să vină mâine sau săptămâna viitoare. Masculul va insista până în punctul în care i se va răspunde: „De unde flocii mei să-ți dau? Dacă nu-ți convine, mergi în altă parte”. Și se duce. Dincolo, aceeași problemă. Și dincolo, și dincolo. La florărese mai bine le ceri să-și taie un sfârc decât să-ți dea bon de casă, ștampilat, cu tot tacâmul. Constatare care îți dă acces la o imagine de ansamblu ce te aduce aproape de apoplexie. Zeci, sute de florării, o rețea al cărei punct nodal este Coșbuc – Piața de flori, unde nevoia de factură se poate lăsa cu fractură. Cohorte de TIR-uri, flotile de avioane cargo cu flori din Olanda și de aiurea penetrând vama mai ceva decât în visele masculilor care au nevoie de polenul din import pentru a perpetua națiunea. Paradoxul este că indignat, apăsat de nedreptatea fiscală, împovărat de taxe, masculului român nu-i mai rămâne decât să se ducă acasă fără flori, hotărât să le fută muma în cur de guvernanți. Deziluzia va fi iminentă, căci, după atâta stres, cum să i se mai scoale, frate?
5 vizualizări
