Dacă ați trecut măcar o dată prin Gara de Nord îl știți deja pe moșneagul care apare pe peron odată cu trenul și care te abordează cu zîmbetul ăla de bunic care momește nepoatele altora într-o dubiță cu geamuri fumurii. "Un taxi ieftin doriți?"
Trecem peste faptul că "ieftin" e doar dacă vrei să-i cumperi Matiz-ul cu totul, ba chiar să-i plătești și taxa de mediu de vreo patru-cinci ori, asta ar trebui să știe tot prostul. Din păcate, puștii din fața mea erau foarte inteligenți, așa că s-au oprit să negocieze: "Cît iei pînă în Crîngași?" "50 de lei și vă duc!" Mă pregăteam să intervin salvator, dar m-a oprit prietena. "Nu ăștia erau cocalarii care ascultau manele pe tren?" Ba da. Schimb textul din zbor: "Zi-i că-i dai 40, că mai mult nu face!" Au bătut palma, pleacă spre mașină mîndri foc că s-au tîrguit mai bine ca bucureștenii. Și eu? Eu trec ca un demon prin mulțime și dispar în noaptea neagră.
Publicat în Cațavencii, nr. 8(86), 2013
