Caută în Cațavencii.ro

Te interesează un subiect anume? Scrie termenul căutat şi apasă Enter.

[Închide sau apasă ESC]

The Grandmaster. Întoarcerea lui Wong Kar-wai la el însuși

Zoom The Grandmaster. Întoarcerea lui Wong Kar-wai la el însuși

Superb și aiuritor. Filmul lui Wong Kar-wai arată, așa cum nădăjduiam, splendid (era și cazul, după savarina lirică pe nume My Blueberry Nights). Decorurile epatează, costumele plusează, pînă și zăpada de sub tălpile domniței Ziyi contează, iar luptele sînt filmate în slow motion-ul filigranat cu care maestrul aborda cîndva scenele de erotism clandestin din In the Mood for Love. Poate nu sînt cel mai în măsură cronicar (sedentar, est-european) să judec implicațiile misterioasei tehnici a celor 64 de mîini. DAR: deși în general e destul de clar cine cu cine se bate, găsesc dificil de precizat despre ce anume este The Grandmaster*. Despre artele marțiale chinezești? Despre nord și sud? Un maestru? O filosofie? Niște stiluri? O maimuță? Sau mai degrabă despre un celebru regizor din Hong Kong?

Teoretic, filmul e un biopic grandios, de o simbolistică luxuriantă, specialitatea casei. Subiectul: viața și opera lui Ip Man / Yip Kai-man (1893-1972), mare maestru Wing Chun, care, printre alții, l-a școlit pe Bruce Lee – despre care știm cu toții ce iureș putea să facă cu numai două mîini, un dragon și vreo 400 de oglinzi. Practic, în opus-ul lui Wong Kar-wai e mult mai multă poezie decît biografie. Mai mult balet decît kung fu. Și mult mai multe parabole și cimilituri decît narațiune. Camera se mișcă fluid, cu volte halucinante, de opiu lichid, zăbovind asupra unor indivizi excepționali, plasați de niște destine dramatice (vezi consecințele celui de-al doilea război sino-japonez) în punctul de intersecție dintre virtuozitate, spiritualitate și melodramă. Sînt personaje marțiale, dar interiorizate, care spun adesea niște chestii profunde, orientale, despre care nu știi exact ce să crezi. Ca de pildă: „Bambusul e mai bun decît mătasea și carnea e mai bună decît bambusul”. Sau: „Cînd faci supă trebuie să fii cu ochii pe foc”. Sau: „Viața e ca un joc de șah. Învinsul nu are ce regreta”. Sau: „«Maimuța bătrînă agață sigiliul» e despre privirea înapoi”. Da, înapoi. Mă declar înfrînt.

Înclin deci să cred că Wong Kar-wai a făcut un film pentru inițiați. Călugări shaolini, doctoranzi în confucianism etc. Ceea ce n-ar fi un lucru rău în sine, dacă filosofia din spatele coregrafiei ar fi fost livrată în compania unei minime bibliografii selective. Și, mai ales, dacă printre ițele laxe ale unei narațiuni non-liniare și destul de aproximative, care ocazional creează stupoare și confuzie, nu s-ar pierde în ceață niște personaje secundare aparent decisive. Personal, îmi pusesem toate speranțele în nevasta lui Ip Man, interpretată, în limitele relativismului actoricesc, de sex symbol-ul sud-corean Hye-kyo Song (fosta iubită a lui Lee Byung-hun, ceva cu totul deosebit).

Din fericire, garnitura de actori de prim-plan, Tony Leung – Ip Man și Ziyi Zhang – Gong Er, se achită onorabil de sarcinile electrice care populează aerul dimprejurul lor. Așa că această spectaculoasă victorie a formei împotriva fondului funcționează acceptabil ca poveste de dragoste (imposibilă), care transcende caftul propriu-zis și dialectica nebuloasă a acestuia. Revelație, renunțare, regret, acceptare. Asta înțelegem cu toții, cinefili sau filmofagi, chinezi sau est-europeni. Mă bucur că Wong Kar-wai a revenit la clasicele teme orientale (minus Deborah's Theme, a lui Ennio Morricone), într-un decor și o simbolistică familiare, unde se mișcă grațios, decorativ, ca un caras auriu într-un acvariu de platină. Dar remarc că titlul acestui film ornamental – The Grandmaster / Marele maestru – este excesiv de autoreferențial. Or, din cîte m-am lămurit, un artist de talia lui Ip Man merita un biopic cinstit, perfect inteligibil și ceva mai epic. Artele marțiale implică nu numai parabole perplexante și verbiaje metafizice. Ci și niște execuții foarte precise.

* Marele maestru. Hong Kong, 2013. Regia: Wong Kar-wai. Cu: Tony Leung Chiu Wai, Ziyi Zhang, Chen Chang.

Adaugă un comentariu

Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii! Adresa de email nu va fi publicată.
Comentariile care conțin injurii, un limbaj licențios, instigare la încălcarea legii, la violență sau ură vor fi șterse. Îi încurajăm pe cititori să ne raporteze orice abuz vor sesiza in comentariile postate pe Catavencii.

Editoriale
Editoriale
  • Peisaj cu tractor românesc trăgînd cu lanțul de Coloana Infinitului

    23 aprilie 2024

    Scuip sînge ca Bălcescu și nu sînt în Sicilia, să-mi scurm în cimitirul săracilor culcuș. Goniți-mă cu pietre să întregesc familia celor cu țara-n traistă, de sila voastră duși. Cînd […]

  • Nebunii care se visează președinți

    22 aprilie 2024

    Gafa cu desemnarea lui Cîrstoiu pentru Primăria Capitalei va avea consecințe la celelalte alegeri. Împreună și separat, PSD și PNL vor pierde voturi, vor fi obligate să-și schimbe tactici, oameni […]

  • Monologul unui telefon cu fise, rămas fără certificat de revoluționar

    16 aprilie 2024

    Prea mult sictir, prea multă operetă și un exces nebun de figuranți, a mai rămas puțină Julietă și un profesor de-ngropat talanți, și-o urmă de Romeo în culise descoperită de-un […]

  • Adio, Army

    15 aprilie 2024

    Cînd aliatul Rusiei atacă Israelul și se pregătește să complice și mai mult socotelile de securitate ale lumii civilizate, te întrebi iar, a suta oară, unde sînt banii armatei române. […]

  • Invitație la nuntă

    9 aprilie 2024

    Nimeni nu-i simte îngerului lipsa (mecanic de-ntreținere în cer). Veniți să reparați Apocalipsa, că dă Natura în marșarier! Cel care-a scris că veacul ăsta jalnic va fi religios ori de […]

  • Generalii lui Piedone

    8 aprilie 2024

    De cînd Piedone a devenit preferatul sondajelor, o armată de scarabei politici a început să fojgăie pe lîngă el ca împrejurul unui tomberon. Voiculescu i-a organizat o lansare fastuoasă la […]

bijuterii argint