Șefii ASF nu sunt rușinați cu salariile lor. Adevărul e că sumele sunt peste rușine. Pot ei cumpăra frigidere cât nu le putem noi umple.
Însă am tot văzut această apărare: vai, domnilor, dar oamenii se autofinanțează. În sensul că din ce bani produc, își opresc și lor un mărunțiș, Doamne-ajută, să fie bine la toată lumea!
Totul e greșit într-o astfel de gândire raportată la o instituție publică de reglementare și control. În primul rând că ASF nu produce bani, ci „își trage bani“ din asigurările oamenilor. Iar unele dintre acestea, ce să vezi, sunt obligatorii.
Mă rog, chiar și în felul acesta conducem direcția greșit: e de o infinită cruzime ca într-o țară ca România să existe salarii în instituții de stat de 13.000 de euro, când peste trei milioane de români trăiesc fie cu salariul minim, fie cu pensie minimă. Valoarea lor fiind, pensie și salariu însumate, sub o mie de euro.
Oricum, există o infuzie de nesimțire pe care ți-o dau banii: că se vorbește de autofinanțare și stabilirea unor salarii inimaginabile într-o instituție care nu face altceva decât să constate falimente, acolo răspunderea sa fiind zero.
Am aflat ce crede președintele țării despre despăgubirile UE pentru fermieri, dar nu am aflat și adevărul prezidențial pentru numirile politice de la ASF și urmările lor.
1 comentariu