Antoaneta Ralian e o doamnă care a tradus din engleză și tot soiul de golani celebri, dintre care unul – obsedat sexual pe față. În cazul lui Henry Miller, fiindcă despre el e vorba, scutiți-mă de prostia cu autorul de hîrtie care nu-i totuna cu autorul în carne și oase. Tipul suferea de priapism literar și avea geniul sexualității literare fără perdea. Adică întrebuința în cărțile lui toate cuvintele din engleza populară și din argourile anglo-americane de tot soiul care desemnează penisul, vaginul și actul sexual, cu tot cu așa-numitele perversiuni.
Antoaneta Ralian nu e o pudibondă, dar habar n-avea de echivalentele românești, care nu figurează în DEX, ale acestor termeni din „americana” vorbită. Ca să nu mai spun că și pentru unele dintre cuvintele din original a avut nevoie de documentare, ca să le afle proveniența.
A luat-o, așadar, pe rînd. A început cu literații români pe care îi cunoaște. N-a aflat mare lucru. A trecut și prin dicționarele de argou. Apoi i-a rugat pe cîțiva dintre prietenii ei apropiați și pe, mai ales, copiii acestora să se intereseze de sinonimele din limba română vorbită ale cuvintelor folosite de Miller. Cei mai săritori și mai competenți au fost copiii.
Marea problemă a doamnei Ralian a venit la lansările de carte. Reporterii care știau cum e cu romanele lui Henry Miller îi puneau tot soiul de întrebări stînjenitoare, de presă tabloidă. Răspundea detașat, ca o traducătoare care lucrează cu materialul clientului. Cînd însă o reporteriță a întrebat-o cum se simte ca traducătoare în pielea unui bărbat ca Henry Miller, i-a răspuns că asta a fost, pentru ea, o operațiune de cuvinte, nu o operație de schimbare de sex.