Trecutul continuu

Gemenii ăia care locuiau împreună, așteptând vremea de pensie într-un apartament suveran dintr-un bloc bucureștean, care cică au făcut o glumă proastă când l-au amenințat că îi dau în cap cu toporul actorului Victor Rebengiuc, pe motiv că acesta nu a votat cu Georgescu la turul întâi. Dacă apar la percheziție și pistoale probabil că gluma bună ar fi fost abia atunci când amenințarea era cu niște gloanțe trase de aproape în ceafa actorului. Românii s-au obișnuit cu înjurăturile, cu blestemele georgiștilor și simioniștilor de pe rețelele de socializare, chiar și cu amenințarea că toți care postează comentarii critice la adresa idolilor lor suveraniști sunt monitorizați, că se fac liste și când vor veni ei la putere îi vor urca în dube pentru a-i duce la un nou Canal.

Sunt mulți români care în urma unor postări dezaprobatoare la adresa suveraniștilor au primit imediat după anularea turului doi mesaje cu un limbaj profesional avocățesc, care arătau un șir lung de printscreen-uri cu postări și mesaje negative pe care le-au făcut respectivii la adresa mișcării suveraniste. Deci monitorizarea există, suntem cu ochii pe voi, ăsta era mesajul. Erau amenințați că vor fi fi acționați în instanță pentru calomnierea, defăimarea și daunele morale rezultate din astfel de postări, share-uri și comentarii la adresa protestatarilor care cereau turul doi înapoi, a oamenilor politici care organizau astfel de acțiuni și a partidelor din spatele lor. Mai țineți minte fazele cu pleava societății, cu asistații sociali, cu analfabeții, cu lipsa dinților din gură, cu piticul în pantaloni roșii, cu babele naționaliste? Cam ăsta era registrul discursului anti-suveranist. O altă persoană cu imbold patriotic insinua amenințător la un moment dat că se strâng bani, că există un fond cu care vor fi plătiți avocați pentru a fi deschise procese împotriva românilor trădători care vorbesc pe rețelele sociale împotriva lui Călin Georgescu și a susținătorilor săi. Deci nu este doar despre amenițări cu moartea, ci și despre încercarea de intimidare organizată a milioane de români, care asemenea actorului Victor Rebenciuc și-au exprimat opinia față de o mișcare politică și față de un candidat la președenția României. Dacă amenințarea cu asasinarea poate descuraja lideri de opinie, masele pot fi reduse la tăcere prin intimidare juridică.

Circulă de ceva vreme pe Tik Tok reel-uri cu indivizi ce posedă un limbaj limitat și o exprimare bolovănoasă în care anunță victoria lui Călin Georgescu și trecerea prin foc a României. Băieți care, cu un rânjet amenințător, ne explică ce și cum va fi, cu arestarea conducătorilor țării, a jurnaliștilor globaliști, dar și cu arestarea românilor obișnuiți care s-au arătat potrivnici mișcării suveraniste. Mișto este că propovăduitorii revoluției totale și a pogromurilor ce vor urma au și o viziune cu aplicații imediate, mai precis confiscarea tuturor bunurilor românilor anti-georgiști, anti-simioniști și anti- ce o mai fi. Case, mașini, conturi care să fi luate de oameni din popor amărâți, ținuți în sărăcie de trădătorii care i-au făcut sclavi ai Europei. Unora dintre noi poate să pară neimportantă, neseriosă, această realitate paralelă a rețelelor de socializare, dar ea reprezintă așteptarea pe care o au unii dintre cei care pentru o sută de lei, o sticlă de apă plată și un hamburger se suie în autobuze pentru a fi plimbați moca pe la evenimente aniversare oficiale, pentru a huidui patriotic imnul și alte însemne naționale.

Îngrijorător este și faptul că idolii lor politici susțin ideea că dezarmarea și capitularea țării este mai sănătoasă decât înarmarea și lupta împotriva cotropitorilor. Pe termen scurt ar fi nasol, dar este mai bine pe termen lung. Asta zice domnul Lulea. E drept că prin cuvinte ocolitoare, altfel omul fiind piesă grea în conducerea AUR, partidul etalon al patriotismului și suveranismului în România. Și pentru echidistanță, iată-l și pe domnul Georgescu care ne îndeamnă semantic să-i dăm dușmanului pământ dacă vine și cere. Și dacă cere încă o dată, să-i mai dai puțin, pentru că așa scapi. Rămâi cu puțin, dar scapi. Venirea la putere a acestui gen de suveranism, care combate statul românilor în genunchi în fața Vestului pentru a putea sta mai demni în genunchi în fața Estului, se bazează pe un vis. Este visul gloatei nemulțumite în care niște români aruncă în temnițe grele alți români pentru a le ocupa apoi casele și a-și însuși bunurile acestora. Visul nu este utopic, pentru că el s-a înfăptuit imediat după război, când au intrat în București tancurile Armatei Roșii și au venit la putere comuniștii. Câți dintre românii îmbrăcați elegant, sorbind cafeaua la mesele teraselor chic de pe Calea Victoriei își închipuiau înainte de război că peste câțiva ani vor fi suiți în camioane și duși pe post de burghezi și intelectuali reacționari pentru a muri în iadurile de la Gherla, Aiud, Pitești sau Sighet?