Nu e vorba de o reclamă la vreo cafea cappuccino, ci despre o persoană, om politic trecut prin multe.
Din procuror pe vremea lui Ceaușescu ajunsese lider de sindicat, la braț cu un fost șofer, înalt, spătos și mustăcios. Apoi, din lider de sindicat, primarul Bucureștiului. Ardelean, cam încet la vorbă, dar convingător cînd lua cuvîntul.
În anii ’90, cînd a cîștigat Convenția Democratică alegerile și Emil Constantinescu a ajuns președintele României, pe cine să pună Convenția prim-ministru? Trebuia să fie un țărănist, vezi bine, căci PNȚCD-ul dusese greul în campanie. Așa că funcția de premier i-a fost încredințată proaspătului primar al Capitalei, Victor Ciorbea.
Avea o față ciudată: cu o jumătate a ei părea că zîmbește, în timp ce jumătatea cealaltă te privea cu răceală. Ședințele de guvern conduse de el durau pe puțin douășpe ore, încît participanții, miniștri și secretari de stat, uitau pe parcurs despre ce începuseră să vorbească, iar uneori, cînd le venea rîndul la cuvînt, uitau și ce voiau să spună din partea ministerului pe care-l conduceau.
Ziariștii trimiși la Guvern să afle ce mai hotăra echipa lui Ciorbea aveau reacții de condamnați la locul de muncă. Bărbații se plîngeau că le creștea barba așteptînd, femeile își scoteau pantofii din picioare și lipăiau pe culoare, blestemînd ziua în care se apucaseră de această meserie. Cînd se termina ședința, noaptea, Ciorbea le arunca ziariștilor cîteva vorbe, cu privirile rătăcite de oboseală, dar cu aceeași voce metalic-imperturbabilă. Miniștrii și secretarii de stat se mai îndurau de reporteri și le ziceau cîte ceva în plus, să aibă din ce-și scrie relatările.
Pe fostul primar îl săpau doi miniștri, pe față. Unul era pedistul Traian Băsescu, de la Transporturi; celălalt, țărănistul Radu Vasile, economistul. Văzînd că Guvernului Ciorbea îi merge prost, Emil Constantinescu îl cheamă pe prim-ministru la Cotroceni, să-i ceară demisia. Premierul, nici gînd!
Chestia asta se știa de cîteva săptămîni, apoi de luni întregi, și toată presa se întreba cînd avea să cedeze Ciorbea. Pînă la urmă s-au săturat și țărăniștii de el, că scădeau în sondaje. În ziua – de fapt, în noaptea – în care s-a retras, Ciorbea a declarat presei că fusese sabotat și din interiorul, și din afara Guvernului. Părea gata să plîngă de ciudă, încît stătea într-o parte, să nu i se vadă decît jumătatea cu privire rece a feței.
În locul lui a fost numit țărănistul Radu Vasile, volubil, cu cămașa descheiată la primii trei nasturi, să i se vadă crucea de aur de la gît. Traian Băsescu a rămas la Transporturi, din partea PD-ului. Și a rămas acolo și atunci cînd Radu Vasile a fost înlocuit cu Mugur Isărescu.
Mulți ani după aceea, cînd țintea funcția de Avocat al Poporului, Ciorbea, pe atunci avocat, își amintea pe la televiziuni că pe vremea lui, ca premier, ședințele Guvernului se țineau serios, cel puțin cîte 12 ore, și întorcea spre camerele de luat vederi jumătatea cu privire zîmbitoare a feței sale.
1.803 vizualizări
Si totusi, acest om ne-a scapat de mineri.
Pacat de traiectoria pe care s-a inscris dupa aceea.