Un adevăr trist a ieșit la iveală în ultimul timp: românii îi înmormântează cu fast pe oamenii de seamă ai țării abia după ce mor și niciodată în timpul vieții. Oare de ce este nevoie ca cineva să moară pentru a avea parte de o înmormântare splendidă? Nu putem să-l cinstim în acest fel și atunci când trăiește, ca să se poată bucura așa cum se cuvinte de măreția evenimentului?
”E un obicei prost al românilor”, e de părere antropologul Tudorel Cristian Popescu. ”Așteptăm ca o personalitate să moară și abia pe urmă o conducem pe ultimul drum. Nu ne dăm seama că acelui om i-ar plăcea mai mult să fie condus pe ultimul drum încă din timpul vieții și să fie îngropat cât încă mai respiră, ca să se poată bucura de asta. Dar așa e firea românului. De-aia suntem acolo unde suntem. Nu ne mai facem bine. Ca la noi, la nimenea”, a încheiat antropologul, spunând că el nu acceptă acest tratament și că merge chiar acum să-și ridice ajutorul de înmormântare de la stat, ca să-și cumpere ceva frumos.
