Despre meciul România-Danemarca tot ce-a fost de zis s-a spus. Restul e tăcere, vorba ăluia care a inventat piesa cu tristul prinț al Danemarcei. Era un autor englez, ca și arbitrii din brigadă – fără greșeli decisive. Băi, în acest context chitit pe Shakespeare, fix asta ne-a lipsit în partida de la Cluj. O dramă, o poezie, o tragedie, ceva. Pentru spectatorul neutru a fost, probabil, un meci anost, să nu-i zicem de căcat, cu cuvintele noastre. Raportul șuturilor pe spațiul porții (2-2) glăsuiește mai mult.
La precedenta rundă româno-daneză – în 2003, e o veșnicie de atunci! –, măcar trăirăm niște emoții importante. 2-5 pe nisipurile principalului stadion românesc – ce scenografie tîmpită! 2-2 la Copenhaga, în minutul 90 + 5 – ce thriller prost! A fost ca-n filmele cum ne plac nouă, cu desfășurare epică – de povestit, chiar dacă nu ne-a convenit finalul fără happy-end. Cum, de la jumătatea terenului, ne-a dat gol Gravesen (un nenorocit, unu’ din ăia pe care-i ținem minte), cum a bătut Dorinel corneru’ ăla – sînt povești, rămîn în memorie, pe undeva. Ei bine, sîntem curioși dacă, peste ani, își va mai aminti cineva de acest trist 0-0 cu Danemarca. Puteam să-i prindem (malaci, dar subțirei la jocul cu bășica), însă nu i-am prins.
Christoph Daum, alt neamț providențial, a zis că vom ataca și atunci cînd nu avem mingea. Mersi, băi, mustață, pe-asta deja am fumat-o: ai, n-ai mingea, dai la poartă! În afară de revoluționarul 3-4-3, sincer, ca profani, n-am sesizat mai nimica ofensiv. Păi, ce faci, nea Christi? De-asta te-au pus burlenii la Națională? Ca să nu dăm nici un gol în patru meciuri consecutive? Cît mai stați pe-aici, domnule Daum, realizați măcar un meci de povestit. Vă considerăm un tip simpatic, un tip ochei, cu un discurs foarte bun. Nouă ne place discursul, vorbăria. Da’ ne place la fel de mult fotbalul – ăla unde, chiar atunci cînd pierdem (vrem mereu să cîștigăm!), înscriem goluri. Ai ce povesti, rămîne o poezie.
Pînă acum, din preliminariile astea pentru CM 2018, n-ai nimic de povestit. A venit neamțu’ pentru Mondialele din Rusia. Scuze, chiar nu sîntem naționaliști, sorry, hai România!
