Chiar dacă și-a mutat condeiul și inspirația în tabăra lui Vasile Blaga, de unde-i face urechiști pe reformiștii Monicăi Macovei, Traian Ungureanu îi mai închină cîte o odă idolului său politic. Vrednicul reprezentant al liricii prezidențialiste, pentru care pînă de curînd nu strălucea decît un astru pe firmamentul politicii autohtone, Traian Băsescu, a mai descoperit unul, în persoana lui Blaga.
Cum s-o aducă însă TRU din pix, încît să nu provoace o coliziune între starul care i-a luminat calea spre Bruxelles și steaua nădejdilor sale într-un nou mandat de europarlamentar? Simplu: „Blaga e sută la sută PDL, iar Băsescu, tot sută la sută, de dreapta”. Dar cum TRU nu-i poate întinde preșul pedelist lui Băsescu, ca să nu se strice cu Blaga, a adoptat strategia cîinelui grădinarului care nu se atinge de castraveți, dar nici pe alții nu-i lasă să se apropie de ei. Așadar a sărit la reformiști, care-i fac semn marinarului să vină în barca lor, explicîndu-le că pe Traian Băsescu îl meriți, nu-l convoci – formulă cu care l-ar fi făcut invidios și pe Adrian Păunescu! – și dînd de înțeles celor de pe margine că meritocrația a rămas la Blaga, chiar dacă Băsescu o confundă cu fesenizarea partidului. Artizanul zeificării prezidențiale vede în trupeții Monicăi Macovei, de care el s-a rupt de cînd i s-a alăturat lui Vasile Blaga, niște bieți urechiști, fiindcă în loc să se prosterneze dinaintea lui Băsescu și să aștepte smeriți ca El să pogoare printre ei, îl tratează ca pe un autostopist politic.
Publicat în Cațavencii, nr. 9(87), 2013
