Caută în Cațavencii.ro

Te interesează un subiect anume? Scrie termenul căutat şi apasă Enter.

[Închide sau apasă ESC]

Tulburători de sfinte lăcașuri

Zoom Tulburători de sfinte lăcașuri

Ideea miciurinistă a plăvanului cu mintea creață de a altoi Muzeul Țăranului Român pe „Grigore Antipa“ nu-i lipsită de un anume chichirez, căci una e să te întîmpine la intrare un banal schelet în pielea goală și alta – un dinozaur dacic, înfășat în catrințe, ștergare, vîlnice și fote, cu un ceaun de mămăligă atîrnat de gît.

La ungerea țîrcovnicului Gigi ca staroste al Culturii, Traian Băsescu n-a pregetat să joace rolul vulpii mieroase, care-l imploră pe corb să cînte ca să-i cadă cașcavalul din cioc. „Te rog eu, Gigi, nu comasa!“, l-a gîdilat la mișto președintele pe tinichigiul mistic, în speranța că ventrilocul Ponta o să sară ca prostul din baie. Și Ponta a croncănit: „Comasează!“.

Tema comasărilor nu-i atît de nouă, fiindcă prin anii ’80 nea Nicu a bunghit că și morții pot fi organizați, nu doar viii, astfel că, după ce a pălmuit cîteva biserici, le-a ordonat răposaților să-și ia sicriele în cîrcă, să se alinieze și să bată pas de defilare spre alte cimitire.

Nici orășelul meu de baștină, Slobozia, n-a fost scutit de apocalipsa cizmarului din Scornicești. Într-o sfîntă zi de duminică, locatarii vechiului cimitir fost-au treziți înainte de vreme și obligați să se mute în douăzeci și patru de ore dincolo de rîul Ialomița, pe dealul Bora.

Bunicul, însoțit de popa Litră, a dezgropat moaștele bunicii mele plecate de tînără într-o lume mai acătării, le-a spălat cu vin și ulei, le-a așezat într-un sac și-apoi într-o roabă, căci alt mijloc de locomoție nu prea avea. Și cum vinul pentru slujba dezgropăciunii le prisosise, moșul și cu popa s-au îndîrjit să-l bea pe marginea gropii. Îmi amintesc de groaza din acea zi, cînd, în drum spre noul cimitir, bunicul, bine trotilat, s-a abătut pe-acasă pe la noi, bocind și strigînd din toți rărunchii către maică-mea: „Aurelio, uite-o pe mă-ta, Aurelio!“ și zornăind sacul cu oase ca pe un clopot.

Fie-mi iertată rememorarea, dar nu mi-am putut imagina că pe aceste meleaguri se vor mai naște tulburători de sfinte lăcașuri, cum poate fi socotit și Muzeul Țăranului Român.

Adaugă un comentariu

Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii! Adresa de email nu va fi publicată.
Comentariile care conțin injurii, un limbaj licențios, instigare la încălcarea legii, la violență sau ură vor fi șterse. Îi încurajăm pe cititori să ne raporteze orice abuz vor sesiza in comentariile postate pe Catavencii.

Editoriale
  • “Întîmplări din irealitatea imediată”

    13 august 2019

    Aflînd că pușcăriile românești sînt mari producătoare de scriitori bine furajați, o editură newyorkeză i-a făcut domnului Gheorghe Dincă o ofertă de nerefuzat pentru publicarea unui bestseller memorialistic cu titlul […]

  • Planul Marshall pentru săraci

    13 august 2019

    America și Occidentul european trag fără chef de o căsnicie obosită, împovărată de ani și de plictiseală. Duși sînt anii logodnei, cînd generalul Marshall a descălecat la Paris din spinarea […]

  • #danbarnafacts

    13 august 2019

    Din spuma mării contractelor cu statul a apărut, imaculat și superb în nimicnicia lui, ca un câine turbat, Dan Barna. Și, deodată, a început să spună tâmpenii. Poate îl știți. […]

  • Caracal, mon amour

    6 august 2019

    Zilele trecute, pe la ora cînd Ion Cristoiu obișnuiește să tragă pe nări praful din Biblioteca Academiei, îmi făcui și eu rondul pe la Piața Obor, unde zarzavagiii scot natura […]

  • Olimpiada PROȘTILOR

    6 august 2019

    România și-a încredințat destinul unor șarlatani. Șefii de ieri și de azi ai țării, fie ei președinți, miniștri, primari sau parlamentari, trăiesc, cu rare excepții, din impostură. Prosperă din fals, […]