Caută în Cațavencii.ro

Te interesează un subiect anume? Scrie termenul căutat şi apasă Enter.

[Închide sau apasă ESC]

Tulburători de sfinte lăcașuri

Zoom Tulburători de sfinte lăcașuri

Ideea miciurinistă a plăvanului cu mintea creață de a altoi Muzeul Țăranului Român pe „Grigore Antipa“ nu-i lipsită de un anume chichirez, căci una e să te întîmpine la intrare un banal schelet în pielea goală și alta – un dinozaur dacic, înfășat în catrințe, ștergare, vîlnice și fote, cu un ceaun de mămăligă atîrnat de gît.

La ungerea țîrcovnicului Gigi ca staroste al Culturii, Traian Băsescu n-a pregetat să joace rolul vulpii mieroase, care-l imploră pe corb să cînte ca să-i cadă cașcavalul din cioc. „Te rog eu, Gigi, nu comasa!“, l-a gîdilat la mișto președintele pe tinichigiul mistic, în speranța că ventrilocul Ponta o să sară ca prostul din baie. Și Ponta a croncănit: „Comasează!“.

Tema comasărilor nu-i atît de nouă, fiindcă prin anii ’80 nea Nicu a bunghit că și morții pot fi organizați, nu doar viii, astfel că, după ce a pălmuit cîteva biserici, le-a ordonat răposaților să-și ia sicriele în cîrcă, să se alinieze și să bată pas de defilare spre alte cimitire.

Nici orășelul meu de baștină, Slobozia, n-a fost scutit de apocalipsa cizmarului din Scornicești. Într-o sfîntă zi de duminică, locatarii vechiului cimitir fost-au treziți înainte de vreme și obligați să se mute în douăzeci și patru de ore dincolo de rîul Ialomița, pe dealul Bora.

Bunicul, însoțit de popa Litră, a dezgropat moaștele bunicii mele plecate de tînără într-o lume mai acătării, le-a spălat cu vin și ulei, le-a așezat într-un sac și-apoi într-o roabă, căci alt mijloc de locomoție nu prea avea. Și cum vinul pentru slujba dezgropăciunii le prisosise, moșul și cu popa s-au îndîrjit să-l bea pe marginea gropii. Îmi amintesc de groaza din acea zi, cînd, în drum spre noul cimitir, bunicul, bine trotilat, s-a abătut pe-acasă pe la noi, bocind și strigînd din toți rărunchii către maică-mea: „Aurelio, uite-o pe mă-ta, Aurelio!“ și zornăind sacul cu oase ca pe un clopot.

Fie-mi iertată rememorarea, dar nu mi-am putut imagina că pe aceste meleaguri se vor mai naște tulburători de sfinte lăcașuri, cum poate fi socotit și Muzeul Țăranului Român.

Adaugă un comentariu

Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii! Adresa de email nu va fi publicată.
Comentariile care conțin injurii, un limbaj licențios, instigare la încălcarea legii, la violență sau ură vor fi șterse. Îi încurajăm pe cititori să ne raporteze orice abuz vor sesiza in comentariile postate pe Catavencii.

tn
Editoriale
  • Invitație la concert

    20 octombrie 2020

    Scîrbit de mine însumi, par fructul nimănui, M-aș cățăra la noapte hoțeşte în gutui Și poate prin decembre, agonizînd pe-un ram, O să deschid cu cinste al ciorilor bairam. Să […]

  • Pe mîna noastră

    20 octombrie 2020

    Între cei treizeci de maiori, colonei și locotenent-colonei fabricați la uzina ilegală de grade a generalului Oprea figurează procurorul-șef al Uniunii Europene, Laura Codruța Kövesi. Această uimitoare femeie, care a […]

  • Cocalarul războinic s-a retras strategic

    20 octombrie 2020

    Țineți minte cum, pe 31 decembrie, Marcel Vela, un neica-nimeni până atunci, în ochii publicului național, sărea direct la gâtul lui Raed Arafat, începând un război din care, de fapt, […]

  • Epoca neaveniților

    13 octombrie 2020

    ,,Credința zugrăvește icoanele-n biserici” – acest vers eminescian, ce definește puterea izbăvitoare a credinței capabile să înalțe arta mai presus de pensula zugravului, ar trebui scrijelit pe zidurile instituțiilor de […]

  • Zuckerman și românii

    13 octombrie 2020

    America ne iubește. Ne face autostradă și cale ferată de la Marea Neagră la Marea Baltică, ne scoate din ghearele 5G-ului chinezesc, ne rezolvă reactoarele de la Cernavodă. Ne dă […]