Uciderea companiei TAROM. Miniștrii au aplaudat pregătirile de înmormîntare

TAROM e unul din orfanii lui Nicolae Ceaușescu, poate singurul rămas neprivatizat, nevîndut pe nimica toată sau netransformat în mall. Zboară și astăzi, dar mai mult în picaj, ca o pasăre cu penele smulse, luată la ochi și țintită cu pietre de derbedeii cartierului.

Ideea de a privatiza TAROM a apărut în 1994, la presiunea personalului de zbor, care, fiind mai umblat, a înțeles mai repede rolul și avantajele capitalului privat. Pare greu de crezut, dar securiștii din guvernul neocomunist condus de Văcăroiu au pus atunci pe masă un program de restructurare și dezvoltare a companiei, care cuprindea noi rute, mai multe zboruri și deschidea ușa privatizării cu un partener strategic. A fost prima și ultima șansă a companiei de se ridica de la pămînt, fiindcă, de atunci și pînă azi, destinul ei a fost strivit cu metodă de conducerea politică, de miniștrii Transporturilor, de prim-miniștrii României, de directorii numiți politic și de consiliile de administrație formate din rude și clienți. TAROM a stat trei decenii la cheremul unor oameni incompetenți, aduși de mareea politică, unii puși pe furat, alții mulțumindu-se să tragă mîța de coadă. A depins de nevoile unor verișoare, de combinațiile unor cumnați, de capriciile unor amante. Între impostorii din afară s-au amestecat foști piloți și oameni din conducerea tehnică a companiei, care au adus cu ei concurență neloială, au slăbit Tarom în favoarea companiilor low-cost în care aveau interese sau acțiuni.

Lista directorilor TAROM e uriașă. S-au schimbat cu o frecvență nebună, în rezonanță cu politica de incompetență și furt. Au fost ani în care s-au schimbat cinci directori. În ultimii șase ani, de pildă, au fost 14 directori, iar compania a fost avariată financiar mai mult ca niciodată.

Așa s-a ajuns la această lungă agonie, în care compania, împiedicată să se dezvolte, apelează periodic la ajutor de stat. Iar ajutorul de stat se duce pe datorii fictive, pe facturi umflate către beneficiari care prosperă, cu știința disimulată a conducerilor. O parte din banii de la stat ajung la TAROM pentru a fi mulși, nu pentru a salva compania.

Ei bine, în 2020, cînd s-a pus iar problema unor bani de la stat, Comisia Europeană a cerut celebrul plan de restructurare. Iar planul, elaborat de consultantul PricewaterhouseCoopers arată ca un ritual de înmormîntare. Dacă e dus la capăt, în 2025 compania TAROM va fi un mort ale cărui haine sînt date de pomană companiilor low-cost.

Miniștrii Transporturilor au știut de acest plan. L-au citit, i-au înțeles măsurile, au văzut flota secerată, rutele vîndute, personalul tehnic concediat, serviciile de mentenanță externalizate și, cu toate astea, au fost de acord cu el. Să-i ascultăm.

Lucian Bode:„Noi ne-am propus ca, respectînd acest plan cu toate etapele – reînnoirea flotei, optimizare comercială, eficiență organizațională, optimizarea costurilor legate de combustibil –, undeva în patru-cinci ani de zile compania TAROM trebuie să devină profitabilă“.

Cătălin Drulă: „Flota TAROM va fi redusă în următorii ani. În 2024, doar 17 aeronave vor mai purta însemnele companiei aeriene de stat“. Și, în continuare: „TAROM are un plan de restructurare care a fost discutat și la Comisia Europeană, care implicăși reducerea de personal. E un consultant extern care îi ajută, deci optimizare pe partea de costuri și companie mai suplăși eficientă“.

Succesorul lui Cătălin Drulă,  Sorin Grindeanu, a aflat despre planul de restructurare abia acum cîteva săptămîni. A vrut să-l concedieze pe directorul TAROM, Mihai Ursu, dar cum postul revenea partenerilor de coaliție, n-a reușit. Mihai Ursu e omul lui Lucian Bode, așa că el a fost reconfirmat prin votul consiliului de administrație și va patrona înainte planul de restructurare.

Să spunem cîte ceva și despre PricewaterhouseCoopers, consultantul de un milion de euro, observînd că directorul general al Companiei Naționale Aeroporturi București, adică șeful Aeroportului „Henri Coandă“ – Otopeni, e George Dorobanțu. Înainte, însă, Dorobanțu a fost director la PricewaterhouseCoopers în două rînduri: întîi între 2005 și 2016, apoi între 2019 și 2020, adică exact în perioada în care PwC a clocit programul de restructurare. Pe de altă parte, descoperiri recente în contabilitatea TAROM arată că CNAB a facturat ilegal TAROM cu sume între 10 și 30 de milioane de euro, bani smulși pe chirii la care CNAB nu avea dreptul. Ca șef al CNAB, Dorobanțu e interesat ca TAROM să rămînă în poziția „vacă de muls“, iar PwC, pe care a condus-o înainte de a fi numit la Otopeni, să ușureze această mulgere, sprijinind acordarea ajutorului de stat.

TAROM e captivă în păienjenișul relațiilor bolnave. Politica, banii, combinațiile, nepotismul, amantlîcul și, deasupra tuturor, incompetența îi scot zi de zi aerul de sub aripi. Compania trebuie restructurată, dar nu prin eutanasie cum încearcă Guvernul și conducerea. TAROM are resurse, dar ele stau îngropate în hîrtii bine ascunse. Are orizont bun de afaceri, posibilitatea de a-și extinde zborurile și clientela tehnică. După cum se va vedea în episodul următor, în contabilitatea companiei pirații au îngropat milioane și milioane de euro. Iar ocaziile de înviere sînt la o aruncătură de băț.

Uciderea companiei Tarom, un thriller cu scenarist străin și producători locali