Nimic nu-i va lipsi Laurei Codruța Kövesi în următorii ani mai mult decât bilanțurile cosmetizate ale DNA. Oricare va fi funcția pe care o va ocupa în viitor, de la procuror la funcționar european și, de ce nu, la președinte de țară, nici una nu-i va mai da prilejul să se joace cu numerele astfel încât să cadă mereu în picioare, iar admiratorii necondiționați să aibă mereu câte ceva de lăudat. “Cifrele nu mint. Cifrele sunt reci, obiective”, ne-a spus președintele Iohannis la ultimul bilanț al DNA prezentat cu public și fast. Da, e adevărat, dar unele cifre pot fi băgate sub covor, iar altele pot fi scoase în față și prezentate în așa fel încât să dea impresia unor mărețe realizări.
Încă de la primele bilanțuri prezentate public de către doamna Kövesi, mânuitorii de cifre au jonglat cu alea favorabile, rotindu-le prin fața spectatorilor, în timp ce pe alea nefavorablie le-au lăsat doar în varianta greoaie a raportului de activitate, acolo unde nici măcar ziariștii nu ajung decât dacă n-au vreo odă de scris pentru zeiță. O vreme, s-a mers pe procentul achitărilor din dosarele DNA. Părea o performanță deosebită, dacă n-aveai cu ce să o compari. Și era prezentată ca o performanță deosebită. Numai că era și nu era așa. Pe durata mandatelor doamnei K., achitările au fost, mereu, prin jurul a 10%. La vremea respectivă și necomparând cu nimic, procentul părea foarte mic, ba chiar punea problema că ar fi prea mic, lăsând impresia că, dacă intri pe mâna DNA, nu prea ai șanse să scapi. Uneori, din cauza colaborării mult prea strânse și secrete dintre procurori, judecători și ofițeri SRI, nu aveai șanse reale să scapi, avocații, de exemplu, neavând acces la unele probe ale acuzării. Ceea ce transcende grav ideea de Justiție, implementată pe principiul “Las’ că știm noi ce-ai făcut!”. Și totuși, procentul achitărilor din dosarele DNA n-a fost niciodată mic. Dacă media achitărilor în anii de mandat Kövesi a fost, la DNA, de 10%, la restul parchetelor (DIICOT, PÎCCJ, Parchetele militare etc.) achitările de-abia ajungeau la 2%. O decizie a CSM a stabilit că achitările se contorizează din numărul de persoane trimise în judecată în același an. Ceea ce este, de fapt, irelevant pentru a putea evalua corect munca procurorilor. În același timp, este și unul dintre secretele păstrării procentului de achitări al DNA la doar 10%. Căci în fiecare an a crescut numărul persoanelor trimise în judecată de către DNA, ceea ce înseamnă că, procentul achitărilor rămânând oarecum constant, numărul celor achitați a crescut și el. De altfel, în 2017, când numărul persoanelor trimise în judecată a scăzut, a crescut și procentul achitărilor, ajungând la 12,2%, față de 10,54% în 2016. Culmea, în 2016 au fost achitați definitiv mai mulți oameni decât în 2017: 134 față de 122.
Doamna K. a scăpat, însă, de chinul de a prezenta public bilanțul pentru 2018, bilanț care va fi unul realmente dezastruos. Căci, din punct de vedere al achitărilor, niciodată nu a stat DNA mai prost ca anul acesta. Dacă anul trecut au existat 122 de persoane achitate, în 2018, doar până la finalul primei jumătăți a anului, fuseseră achitate definitiv 30 de persoane într-un singur dosar. Dar numărul achitărilor este, în primele șase luni ale anului, mult mai mare, depășind cu mult două treimi din numărul achitărilor din tot anul 2017. În contextul în care achitările puține (relativ criteriu, de altfel) erau flamura sub care defila oastea cea vestită a DNA-ului manageriat de către Laura Codruța Kövesi, succesorului acesteia îi va veni foarte greu să explice căderea rapidă a statisticilor triumfaliste.
Oricine va veni la șefia DNA pentru următorii trei ani, oricât de bun ar fi, să ne așteptăm să ne vorbească din ce în ce mai des despre “greaua moștenire”. Oricum, este una dintre șansele pe care le avem pentru a afla adevărata dimensiune a profesionalismului celei atât de cântate în ode.
