Ultimul ceaușist

Cînd scriu acest text încă nu s-au numărat voturile candidaților la șefia Uniunii Scriitorilor, după alegerile din filiale. Se va afla în a cincea zi a lunii mai cine e președintele USR. Rămîn la părerea că aceste alegeri sînt ilegale. Au fost convocate de persoane care n-au făcut dovada că reprezintă Uniunea Scriitorilor, începînd cu N. Manolescu și continuînd cu adjuncții săi. Din acest motiv, N. Manolescu a pierdut recent două dintre procesele pe care le-a intentat mai multor edituri din România. Cu Editura Nemira a pierdut definitiv. Cu Editura Curtea Veche, Manolescu mai poate face apel. Ilegal însă e și felul în care a avut loc așa-zisa Adunare Generală a Uniunii Scriitorilor, care s-a desfășurat pe bucăți, în filiale, deși legea spune că o adunare generală, fie ea și de bloc, nu poate avea loc pe felii, la date diferite, după care se numără voturile, ca și cum toate ar fi fost date în aceeași zi. Și totuși, conducerea USR a ales această formulă care poate duce la abuzuri și la falsificarea voturilor. S-a invocat, în sprijinul acestei ilegalități flagrante, că scriitorii și Uniunea nu-și pot permite cheltuieli pentru o Adunare Generală cum scrie la carte. Dar cu cei peste o sută de mii de euro risipiți pe procese în ultimii ani, USR ar fi putut organiza Adunarea Generală la București, suportînd fără probleme cheltuielile de drum și de cazare ale scriitorilor din provincie. De ce n-a vrut N. Manolescu asta? Pesemne că pentru a disipa nemulțumirile față de conducerea lui timp de trei mandate și pentru a-i intimida astfel pe scriitorii exasperați de ceea ce au făcut el și comilitonii săi, după ce au cîștigat al treilea mandat. Căci Manolescu și-a păstrat echipa, iar membrii echipei lui au tot interesul ca el să cîștige și al patrulea mandat, încît ei să-și păstreze funcțiile. Schimbînd proporțiile, același lucru se întîmpla și în ultimii ani ai domniei lui Ceaușescu. Membrii Comitetului Central, numiți de el, îl aclamau pînă nu mai puteau, în pofida evidențelor că lumea nu-l mai înghițea. Dar toate acele lichele l-au aplaudat pe Ceaușescu pînă în ultima clipă, pentru a nu-și pierde privilegiile care depindeau de el. Inșii pe care se bizuie Manolescu sînt și ei captivi ai unor privilegii la care nu vor să renunțe și de dragul cărora sînt în stare de orice. Începînd de la puparea dosului manolescian pînă la minciuni și calomnii despre cei care-l contestă și care atentează astfel și la funcțiile lor pe lîngă el. Pentru asta, toți acești (totuși) scriitori acceptă să fie făcuți de doi bani în particular de N. Manolescu, cel care le reamintește periodic că ei n-ar fi nimic fără el. Iar ei acceptă smeriți ieșirile umorale ale șefului, căci fără el ar dispărea și funcțiile lor. Or, o Adunare Generală, cum scrie la carte, l-ar fi putut scoate din joc pe Manolescu și pe cei din Comitetul său Central, cam la fel cum a pățit-o N. Ceaușescu la ultimul său discurs.