Afară sînt 45 de grade și oamenii își bagă capetele în cuptoarele de pizza ca să se răcorească. Mai puțin norocoase, pentru că nu încap, mașinile înaintează triste, în șir indian, spre stopul care durează fix 15 secunde. Hai, că poate de data asta trec. Nu, că de data asta sigur trec. E imposibil ca nici de data asta să nu trec. Deasupra vulturii au început să dea tîrcoale. Din senin, un taxi Pelicanu țîșnește pe linia de tramvai, depășește plutonul, apoi se bagă la loc proțăpindu-se în fața unui Punto mai slab de înger. Trece primul stop. Taxiul nu se mișcă, iar în fața lui e loc de alte trei mașini. Se claxonează. Trece al doilea stop. Taxiul ține toată coloana în loc. Se înjură de morți. Trece al treilea stop. Taxiul demarează în trombă și forțează un galben, în timp ce toți fraierii din spatele lui rămîn cu ochii în soare sau, mai degrabă, în umbră. Omul nu se oprise cu 50 de metri înainte de semafor pentru că i se stricase mașina, ci pentru că doar acolo era umbră și n-avea de gînd s-o piardă.
Umbra scapă turma
Zoom Umbra scapă turma
