Un’, doi, trei, patru, iar începe Campionatu’

Super! Superliga noastră daco-romană își reia palpitanta întrecere. Ca de fiecare dată cu acest prilej, ne amintim cum se zicea, pe vremea emisiunii Fotbal minut cu minut: „Caravana Diviziei A pornește din nou la drum“ – așa se zicea inevitabil, în dulce limbă de lemn radiofonic. Și aparatele radio de acasă aveau, pe vremea aia, ditamai carcasele din lemn masiv. Încă mai circulau prin țară niște pitorești caravane, încărcate cu simpatici concetățeni, purtători de pălării cu boruri mari sau fuste înflorate. Anumite tradiții ale acelor caravane (unii le consideră discutabile) s-au perpetuat pînă-n ziua de azi. În campionat.

Chiar dacă pe destui purii îi bîntuie melancolia profundă, e inutil să tot facem aceleași comparații obsesive între Divizia A de atunci, Liga 1 de la începutul anilor 2000 și Superliga de acum. Nu, tată! Ce a fost a fost, ce va fi va fi! Chiar așa, ce va fi? Păi, ni se oferă mintenaș ocazia să verificăm valoarea campionatului nostru – în meciurile din preliminariile Cupelor europene. Ale noastre se bat cu șerifii din Tiraspol, cu cele două ȚSKA din Sofia și cu o reprezentantă mai puțin titrată a Turciei. Cum ar veni, evoluăm în arealul nostru oriental, nu înfruntăm cine știe ce mari scule din Occident. Hai, băieți, hai să vă vedem la treabă!

Anticipăm că, în caz de Doamne ferește, cluburile noastre vor invoca diferența de buget, superioară în cazul adversarelor. Sărăcia va fi iarăși, cu siguranță, și una dintre temele predilecte ale discuțiilor din Superligă. De parcă puținătatea mijloacelor financiare ar presupune neapărat și puținătatea mijloacelor de exprimare pe teren… Vor fi iarăși și multe discuții aprige despre hoții de arbitri, nu că n-ar exista și unele motive. În țara absurdului, sistemul va funcționa în continuare, ca uns – cu sistemul competițional play off / play out și cu regula jucătorului Under 21. Asta e.

Ar fi, însă, o mare surpriză a campionatului dacă măcar noi, iubitorii și comentatorii, am reuși să ne reinventăm, măcar pe ici, pe colo. Am căpătat două năravuri: prea ne-am deprins să tot jelim la mormîntul unor ediții apuse (n-or să se mai întoarcă!), prea ne-am învățat să ne tot plîngem de sărăcie (la ce ne folosește asta?). Decît așa, să ne tot văităm, mai bine un campionat vesel să cîntăm! Hai, băieți! Hai că-ncepe! Luați-vă beri, luați-vă semințe, pariați! Hai România!