E de mirare că pasagerul prin amintiri care e Codruț Constantinescu nu l-a pomenit în cartea sa pe Dinicu Golescu. Măcar pentru a constata că după aproape 200 de ani de la apariția opului acestuia, Însemnare a călătoriei mele, turistul român tot cu obidă se uită la Evropa, băgînd de seamă că tot rămași în urmă sîntem. De fapt, pe Constantinescu îl apucă paraponul cînd constată că trenurile noastre merg cel mai prost din Europa sau că drumurile din România sînt o rușine, dar că în comparație cu vecinii bulgari sau cu grecii sîntem campioni la prețurile din HoReCa, ceea ce pe acest nou Golescu l-a făcut să se radicalizeze. Nu-și mai face concediul în țară decît dacă n-are încotro, ca-n pandemie.
Cele mai multe dintre episoadele amintirilor lui Codruț Constantinescu din călătorii sînt scrise cu sprinteneală de jurnalist, cam în felul reportajelor, într-un stil oral, fără pretenții scriitoricești. Idolul său dintre autorii autohtoni de note de călătorie e Romulus Rusan. Pe Octavian Paler nu-l pomenește, citează în schimb cu încîntare impresiile de pasager într-un avion care decolează ale lui Alex Ștefănescu și părerile sociologului Mirel Bănică despre turiștii români și despre ofertele cu care au de-a face.
Spre deosebire de turistul veșnic nemulțumit sau de criticii care dau note hotelurilor și restaurantelor, Constantinescu n-are pretenții exagerate. N-are nici prea mulți bani de cheltuială; e unul dintre mulții familiști care se duc în concediu cu mașina, atenți la prețuri, încît să le rămînă bani de benzină la întoarcere. Însă e și unul dintre puținii familiști care își iau cărți de citit în călătorie și unul dintre și mai puținii clienți ai librăriilor și anticariatelor de pe unde ajung. Îl irită turistul român mitocan și vocal, care nu uită nici în străinătate să-și încingă grătarul și să asculte manele. Dar, întorcînd foaia, îl scot din sărite și occidentalii care-i pun pe toți românii în aceeași oală, cum fac franțujii de la Nisa. Însă din cauza lui Putin pe care-l urăște, Constantinescu a făcut pată pe Moscova, ceea ce e ca și cum i-ar pune și el pe ruși într-un singur recipient. Neînțelegerile mărunte cu ungurii la Budapesta și regimul lui Orbán Viktor îl fac să-și aducă aminte în compensație că, în timpul primului război mondial, generalul Traian Moșoiu i-a scăpat pe unguri și de teroarea armatei roșii maghiare, și de revoluția pe calapod bolșevic a lui Béla Kun. Totuși, în strădania sa de a fi imparțial, turistul nostru admite că Budapesta e mai spectaculoasă decît Viena care-i place mai mult, dar nu uită să adauge că Budapesta e mai puțin curată decît Viena.
Turistul nostru îi laudă pe grecii de pe insulele mici, mai puțin vizitate și, la vederea notelor de plată din taverne, își închipuie că ospătarii-proprietari au greșit în jos, nu în sus, ca la noi. În Elveția, la Geneva, deplînge efectele corectitudinii politice din programa de studiu a unei universități, totuși preferă ipocrita amabilitate a elvețienilor, bădărăniei valahe. În Italia, Constantinescu se simte atît de bine încît ține un jurnal pe zile și pe localități.
La noi îi place turismul montan, mai precis cabanele cu prețuri cuviincioase, dar să n-audă de litoralul autohton, ca autoexilații cărora li s-a făcut lehamite de România. Astfel că dacă în timpul pandemiei n-a avut încotro, s-a mulțumit cu oferta din Bulgaria, visînd însă la, pentru el, neasemuitele insulițe grecești.
Ca mulți intelectuali ciupiți de la noi, Constantinescu are și prejudecăți pe care le ia drept axiome turistice, ba chiar spre sfîrșitul cărții scrie și el, ca un pățit influensăr, că turistul nu se duce pe plajă să vadă vergeturi, doar că mai în treacăt, nu ca pe o proclamație. Oricum, însă, probabil că pasagerul printre amintiri îi va scoate din pepeni și pe turiștii neaoșiști și îi va contraria, pe ici, pe colo, și pe fundamentaliștii corectitudinii politice. Iar asta dinadins, nu fără să vrea.
Codruț Constantinescu, Pasager prin amintiri, cu ilustrații de Dan Perjovschi, Editura Polirom, 2023.
