Sincer vorbind, puteam să mă opresc aici. Acţiunea piesei* e perfect descrisă de titlul cronicii, dar, să nu uităm, acţiunea nu e totul. Ia să vedem: ea şi el se cunosc după un wild party încheiat cu sex la beţie, se cuplează, se mută împreună şi se plictisesc unul de altul până la saturaţie şi mult dincolo de ea (ce e „dincolo“? Sila? Voma? Threesome-ul? Nu ştiu şi sper să nici n-ajung să ştiu vreodată!). Bref, banalitatea de cuplu dată de banalizarea acuplării.
Totuşi, de ce vă recomand acest spectacol? Pentru că are două ceva-uri care-l fac să-şi merite banii: montarea şi jocul actorilor. Paranteză: habar n-am ce-nţeleg alţii prin „montare“, dar eu vreau să spun „decorul şi modul cum este el folosit de către actori“; iar modul ăsta este cel puţin original, ca să nu zic „magistral“. Patul de dormit (orizontal prin definiţie) devine cabină de lift, apoi pat vertical (?!), apoi pat de făcut sex, apoi ring de box, iar în final pat de divorţ (ştiu că nu există expresia asta, am inventat-o acum, după modelele „cadou de nuntă“ sau „casă de piatră“). Cam la fel se-ntâmplă cu toate obiectele dintr-un apartamenţel.
Da, „apartamenţel“: actorii nu dau viaţă unor personaje gen Cezar şi Cleopatra, ci unor amărâţi cu rată la bancă şi ambiţii foarte mici, de genul „Să nu rămânem în urmă cu plata la întreţinere“. Replicile textului sunt destul de schematice, dar personajele sunt foarte vii, foarte bine lucrate de către actori. Bravo lor, meritau să aibă mai mult de 29 de spectatori în sală.
* Crize, de Mihai Ignat, la Teatrul de Comedie, sala Studio. Regia: Vlad Cristache. Cu: Smaranda Caragea, Marius Gâlea.
