Un război, înc-un război. Noi ne bizuim pe boi

De peste un an și jumătate, de cînd Rusia a invadat Ucraina, „arhitectura de securitate a României“ n-a dat semne că s-ar fi dezmeticit. Dimpotrivă, armata doarme în aceeași poziție în care au culcat-o Ciucă și Iohannis, comandanții ei constituționali vreme de nouă ani bătuți pe muchie. Nu tu modernizare, nu tu mobilizare, nu tu înzestrare. O conducere mediocră, învinsă deja rușinos de jumătatea de dronă iraniană care a luat în stăpînire stufărișul din Ceatalchioi, a fost instalată de Ciucă să-i acopere spatele. Rusia bombardează și ucide la frontierele României, dar dinspre armata română vine același sforăit inconștient și iresponsabil.

De două săptămîni a izbucnit un alt război, în Orientul Mijlociu. E un război cu potențial geopolitic amplu, cu angajarea unor blocuri politice periculoase. Atît de periculoase, încît America se confruntă cu limitele sale strategice. Se fac alianțe împotriva Occidentului, Iranul, Rusia și China își dau mîna, Kim Jong-un își ambalează rachetele, Iranul își turează grupările teroriste în Israel și în întreaga lume, propaganda islamistă erupe în stradă și pe rețelele sociale, invadînd lumea cu falsuri și incitînd la violență. Orizontul politic la Casa Albă e ori bătrîn, ori nebun, iar capacitatea Americii de a apăra pe toată lumea se poate epuiza.

Ei bine, nimic din toate astea nu pare să tulbure somnul smintit al României. Nici președintele, nici Guvernul, nici Armata și, mai ales, nici Serviciile nu par să-și fi pus alarma să sune. Serviciile, de pildă, ar fi trebuit să se dea de ceasul morții și să informeze comandanții supremi și conducerea politică a țării că sîntem cu apărarea la pămînt, că nu avem trupe, nu avem armament, că „arhitectura“ noastră de securitate, bazată pe vechiul cîntec „Vin americanii“, ar putea rămîne fără refren, fiindcă SUA sînt copleșite de griji în alte părți. SRI, SIE, SPP, STS, DIA și celelalte prescurtări însărcinate cu informarea nu aveau decît să se uite la știri. Nu era nevoie să-și întrerupă combinațiile cu contracte de stat ca să dea semnale de alarmă. Au dat aceste semnale? Logic ar fi să le fi dat. Nu era mare lucru să constați că lumea ia foc și că țara ta nu are nici măcar o găleată cu apă la îndemînă. Dar dacă au informat conducerea țării și nu s-a întîmplat nimic, înseamnă că exact acestei conduceri i se rupe. Ori e proastă făcută grămadă (ceea ce n-ar fi deloc o surpriză), ori e inconștientă (ceea ce ar corespunde tradiției), ori lucrează împotriva intereselor țării, adică trădează. Nu există altă explicație în condițiile în care acești oameni stau cu mîinile în sîn în timp ce în jurul României cresc pericolele de securitate chiar mai repede decît cresc averile politicienilor, generalilor și magistraților.

Văzută din exterior, România se comportă ca și cum ar face politica Rusiei. Se dezavantajează singură. Stă cu mîinile în sîn, își trimite ministrul Apărării să mănînce prăjiturele la cocktailurile NATO și cam atît. Strategia națională de apărare e moartă, împușcată acum nouă ani de generalul Ciucă și îngropată de sponsorul lui politic Iohannis. Ne rămîne, așadar, să ne întîlnim la parastas cu liderii noștri. Avem o turmă întreagă.