Caută în Cațavencii.ro

Te interesează un subiect anume? Scrie termenul căutat şi apasă Enter.

[Închide sau apasă ESC]

Unde nu-i cap, nici peștele nu se împute

Zoom Unde nu-i cap, nici peștele nu se împute

Mao Zedong nu a ucis numai milioane de chinezi cu ocazia Revoluției Culturale, ci și multe păsărele, pentru că și-a ocupat timpul prețios de dictator și cu vrăbiile. El a fost informat în 1958, de un cercetător chinez, că o vrabie poate consuma 4,5 kg de cereale pe an. Un calcul rapid a arătat că un milion de vrăbii consumă hrana a 60.000 de chinezi pe an, și cum foametea făcea ravagii în China profundă de atunci, Mao a identificat dușmanul de moarte al poporului chinez – vrabia. Milioane, zeci de milioane de vrăbii ar fi mâncat nu doar toate cerealele, dar i-ar fi mâncat și pe chinezi până nu ar fi rămas din ei decât Marele Zid, vizibil – ce-i drept – și de pe Lună. Sutele de milioane de vrăbii ucise cu mare entuziasm popular în scurt timp aveau să determine atât dispariția acestei specii din peisajul cu pagode, cât și grave dezechilibre ecosistemice. Evident, această victorie a comunismului împotriva vrăbiilor ticăloase nu a scutit de foame poporul lui Mao, pentru că nu sărmanele păsări le luau mâncarea de la gură chinezilor, ci agricultura rămasă la stadiul plugarului din neolitic, incapabilă să hrănească o populației în plină explozie demografică.

Fix la 60 de ani de la această campanie maoistă împotriva vrăbiilor, Petre Daea a avut o intervenție în Parlamentul European prin care explica sicofanților de la Bruxelles că în România avem piscine. Și nu orice piscine, ci din acelea suprapopulate cu cormorani. Ministrul Agriculturii de atunci a explicat că cei peste 100.000 de cormorani de la noi mănâncă într-un an mai mult pește decât românii și a stabilit – ca un agronom adevărat – că nu ar trebui să avem în țara noastră mai mult de câteva mii de cormorani. Din care, foarte probabil, cel puțin jumătate ar putea fi acceptați de piscicultori numai împăiați și expuși prin muzee și școli, departe de ferme.

Iată, de pildă, Marian Cuzdrioreanu, președintele organizației RO-FISH, explică falimentul pisciculturii românești prin faptul că avem nu doar cormorani, ci și alte specii ihtiofage mai mărunte, cărora li se adaugă cel mai mare mâncău de pește din toate timpurile – pelicanul. Așa este, românii trebuie să știe că mâncăm pește din import pentru că peștele nostru este vămuit de egrete, stârci, buhai de baltă, vidre și exterminat de cormorani și pelicani. Dacă ne luăm după calculele piscicultorilor, aceste animale ar trebui să mănânce cantități de pește ce ar depăși nu doar tot potențialul piscicol din râuri, lacuri, Dunăre și Deltă, ci și tot peștele din Marea Neagră și Mediterană la un loc. Preşedintele Asociaţiei Naţionale a Fermierilor Piscicoli (ANFP), Cătălin Platon, ne explică de ce piscicultura românească a devenit pământ de flori, arătând că în fiecare fermă vin stoluri de 200-1.000 de cormorani care scot din apă, doar într-o zi, între 200 de kilograme și o tonă. După cum se vede, peștele și cormoranul sunt matematică pură, ceea ce ne face să înțelegem că într-o astfel de fermă piscicolă ar trebui să înoate între 72 și 350 de tone de pește.

Dacă luăm de bune raportările anuale, o să vedem că pe piața de la noi se consumă anual 120.000 de tone de pește. Un fleac, am spune, dacă doar cu peștele din patru ferme păstorite de ANFP am acoperi cererea. În realitate, din această cantitate doar 21.000 de tone provin din piscicultura autohtonă, restul sunt din import. Ungurii, cu mai puțin de o treime din apele pe care le avem noi, sunt fruntași în exportul de pește către România. Polonezii vin tare din urmă, pentru că și ei, și ungurii au ferme piscicole moderne, care au beneficiat de bani europeni și guvernamentali. La noi, fermele piscicole sunt – cu mici excepții – ruine ale pisciculturii socialiste. Așa cum recunoșteau reprezentanți ai organizațiilor producătorilor de pește autohtoni într-o discuție cu un comisar european pe probleme de agricultură, la o întâlnire de la Ministerul Mediului din 2018, piscicultura românească este una „tradițională”, gen bălți parțial populate, în care peștii cresc în regim natural. Ca acum o sută de ani. Pentru că UE nu acceptă să dea subvenții nerambursabile în piscicultură decât în proporție de 50%, iar nici un guvern de până acum nu a avut apetența de a subvenționa restul de 50%, investițiile sunt mai mult simbolice. Așa se face că este mai rentabil să scoți peștele din râuri, baraje și Deltă decât să îl crești în regim de acvacultură, cu eficiență egală cu a vecinilor noștri bulgari sau unguri. Dar cât să suporte apele publice plasele, curentul electric, poluarea și jaful piscicol? Destinele pisciculturii românești au fost conduse în tot acest timp de ANPA, o instituție care s-a limitat la a concesiona resursa naturala tocmai din aceste ape publice. Toate proiectele realizate de ANPA au vizat achiziția de plase, motoare, bărci, construcția de cherhanale. Într-un cuvânt, pescăria, nu și resursa piscicolă. A scăzut producția la jumătate? S-a dat o lege prin care s-a dublat numărul de scule ce pot fi folosite de un pescar. Nici un leu însă investit în repopulări, refaceri ale ecosistemelor acvatice, pază și protecție.

La Tulcea, acolo unde turiștii veniți să vadă Delta mănâcă plachie cu crap din Spania și storceag de somn din Italia, proiectul de căpătâi al ANPA – Bursa de Pește – este o clădire fantomatică prin care au fost scurse foarte multe milioane de euro din bani europeni. Aici s-au tranzacționat, de la deschiderea din vară și până astăzi, numai câteva zeci de kilograme de pește pe fondul festiv al tăierii panglicii tricolore. Astăzi, România produce mai puțin de 20% din necesarul de pește pentru consum. Lipsa peștelui se resimte și în gușa cormoranului care pleacă de pe apele publice, devastate de politici piscicole arhaice, și se duce în fermele în care mai este ceva pește. Acest tablou piscicol nu ar fi complet fără legea proaspăt dată de parlamentari prin care cormoranul este scos de pe lista păsărilor protejate. Ar fi dat ei legea de câțiva ani dacă nu ar fi fost speranța piscicultorilor care așteptau despăgubiri de la UE pentru cantitățile uriașe reclamate că ar fi mâncate de păsări. Vă dați seama ce afacere ar fi fost să ai o baltă numită exploatare piscicolă dacă îi îndoiam pe europeni? Așadar urmează un carnagiu la cormoran și la alte victime înaripate colaterale, mai ales dacă se va permite împușcarea acestor păsări în Delta Dunării. Când piscicultorii și prietenii lor vânătorii vor eradica păsările ihtiofage, vom putea declara cu conștiința împăcată falimentul total al pisciculturii de la noi. Pentru că avem și noi maoiști destui, iar peștele este hrana săracului cu duhul.

Adaugă un comentariu

Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii! Adresa de email nu va fi publicată.
Comentariile care conțin injurii, un limbaj licențios, instigare la încălcarea legii, la violență sau ură vor fi șterse. Îi încurajăm pe cititori să ne raporteze orice abuz vor sesiza in comentariile postate pe Catavencii.

Editoriale
  • O, torna, torna, fratre

    9 iulie 2024

    O, torna, torna, fratre, întoarce-te din moarte, că maica o să-ți simtă-adierea de departe și-n frigul bănuielii o să-și sfîșie șalul, văzîndu-mă călare și-n locul tău doar calul. O, torna, […]

  • Pe culmile nerușinării

    8 iulie 2024

    Nici de data asta, la fel ca în multe alte dăți, nu vor fi dezbateri. N-au fost la prezidențialele trecute, n-au fost la europarlamentare, n-au fost la locale, la Primăria […]

  • În Bucovina nu mai cîntă cucu’

    2 iulie 2024

    Rusia-i moartă-n filmele rusești din care au zburat pe veci cocorii. În gara pentru doi nu mai găsești șine de zahăr candel, iluzorii. Că-n Marea de Azov două hamsii au […]

  • Temutul trib al vînătorilor-culegători

    1 iulie 2024

    Echipa de hăitași organizată de Florian Coldea acționează în codru, în zona furtului de la stat. Vînează infractori bogați, mulți dintre ei îmbogățiți ca urmare a relațiilor cu SRI. Ani […]

  • Două roabe

    25 iunie 2024

    Dacă e roabă, e de vînzare, dacă e roabă, mînere are, dacă e babă, pune-o la vatră, prinde-o c-o scoabă să care piatră, de-i tinerică, cheam-o la tine, dacă se […]

Editoriale
  • O, torna, torna, fratre

    9 iulie 2024

    O, torna, torna, fratre, întoarce-te din moarte, că maica o să-ți simtă-adierea de departe și-n frigul bănuielii o să-și sfîșie șalul, văzîndu-mă călare și-n locul tău doar calul. O, torna, […]

  • Pe culmile nerușinării

    8 iulie 2024

    Nici de data asta, la fel ca în multe alte dăți, nu vor fi dezbateri. N-au fost la prezidențialele trecute, n-au fost la europarlamentare, n-au fost la locale, la Primăria […]

  • În Bucovina nu mai cîntă cucu’

    2 iulie 2024

    Rusia-i moartă-n filmele rusești din care au zburat pe veci cocorii. În gara pentru doi nu mai găsești șine de zahăr candel, iluzorii. Că-n Marea de Azov două hamsii au […]

  • Temutul trib al vînătorilor-culegători

    1 iulie 2024

    Echipa de hăitași organizată de Florian Coldea acționează în codru, în zona furtului de la stat. Vînează infractori bogați, mulți dintre ei îmbogățiți ca urmare a relațiilor cu SRI. Ani […]

  • Două roabe

    25 iunie 2024

    Dacă e roabă, e de vînzare, dacă e roabă, mînere are, dacă e babă, pune-o la vatră, prinde-o c-o scoabă să care piatră, de-i tinerică, cheam-o la tine, dacă se […]

  • Amurgul zeului nul

    24 iunie 2024

    Dispariția lui Klaus Iohannis din politică nu e încă o certitudine, așa că, pe moment, să ne bucurăm de perspectiva ei. Să ne închipuim un android cu toate circuitele de […]

bijuterii argint