Pentru mine, dovlecii de Halloween sînt ca Sîmbra Oilor pentru americani, dar am tot pus în faţa casei, că i-am ciordit de la un vecin care, în 1996, mi-a zis „Cu plăcere, oricînd!“. M-am întrebat unde se duc dovlecii, cînd se duc: nu-s ca brazii, să-i despodobim şi să-i dăm la tomberon, şi nu există Zîna Dovleacă, să-i ia!
Vineri seară am văzut unde ajung: la cerşetorul cartierului, sufletarul babelor proaste! Adunase în căruţul XXL, sub boarfe, toţi bostanii de pe stradă! Dar mi-a dat un răspuns de bun-simţ: ATUNCI avea nevoie de bostani, nu după Halloween! Calului său din living îi era foame, pesemne.
