Caută în Cațavencii.ro

Te interesează un subiect anume? Scrie termenul căutat şi apasă Enter.

[Închide sau apasă ESC]

V-ați ars, vrăjitoarelor!

Zoom V-ați ars, vrăjitoarelor!

Vadu este încă un loc mișto,

în care mai poți merge pentru a evita plajele clasice ale litoralului, pline cu șezlonguri, umbrele, beach-bar-uri și oameni veniți din toată țara să se bronzeze. Din fericire, plaja de la Vadu este pustie în timpul săptămânii. Din nefericire, în week-end plaja de la Vadu se umple. Acum opt ani, când se umplea plaja, tot în week-end, însemna că distanța dintre cele mai apropiate corturi era de 60-70 de metri. Astăzi, când plaja se umple, corturile sunt aproape lipite unul de celălalt, cel puțin pe bucata la care au acces mașinile fără tracțiune integrală.

Ideea unei plaje pustii e atrăgătoare pentru cei care fug de aglomerație, de zgomot, de costumele de baie și de fițele afișate cu orice preț în vacanță. Dar, în același timp, ideea unei plaje pustii îi atrage și pe cei care simt nevoia să se strângă în mici aglomerări ad-hoc, să-și instaleze boxele, generatorul electric, frigiderul și televizorul și să se simtă ca la bloc, numai că fără să mai plătească utilitățile. Practic, în doar câțiva ani, Vadu s-a transformat dintr-o plajă pustie într-o plajă ieftină. Doar distanța și lipsa unor mijloace de transport în comun îi țin încă departe pe loser-ii Vămii Vechi, ăia care cerșesc, sub pretenția de boemă plină de jeg, bani de băutură. Distanța, lipsa mijloacelor de transport în comun și, mai mult ca sigur, faptul că distanța până la primul pet ieftin de bere e de aproximativ trei kilometri.

Vadu face parte din Rezervația Biosferei Delta Dunării.

Este, teoretic, un loc protejat. O zonă în care, dacă nu apeși prea tare pe accelerație, poți vedea o sumedenie de păsări despre care, eventual, ai mai citit pe ici, pe colo, dar despre care aveai dubii că ar fi reale. Și, totuși, dacă ajungi la Vadu, numai impresia de protejare a naturii nu o ai. Sunt, deja, peste o mie de mașini care se trag cât mai aproape de plajă în fiecare week-end. Punctul central al plajei a devenit, de ceva vreme, cherhanaua Vadu’ Pescarilor. În urmă cu opt ani, pe plaja de la Vadu era o cherhana micuță, din chirpici, care avea în față câteva bărci ce, din când în când, mai și ieșeau pe mare, la pescuit. Cel care se ocupa de cherhana era Ionuț Pescarul, care, încet-încet, începuse să o transforme în restaurant, bar și loc de andocare pentru ski-jet-uri și șalupe rapide, capabile să tragă după ele schiuri nautice sau chestii gonflabile pline cu turiști. Cu timpul, cherhanua lui Ionuț Pescarul a fost abandonată și înlocuită de ceva nou. Pe baza unei cocioabe în curs de dărâmare a început să se construiască Vadu’ Pescarilor. Căci în zona Rezervației Biosferei Delta Dunării se poate construi în ariile protejate doar în jurul unei construcții deja existente. Dar, de la o cocioabă de 3-4 metri pe 6, s-a ajuns la o terasă de 500 de metri pătrați, din lemn, căreia i s-au adăugat bucătării, toalete, depozite. Vadu’ Pescarilor a crescut an de an, ca un soi de Făt-Urât, un coșmar pentru cei care vedeau în Vadu un loc de refugiu. Anul ăsta, de exemplu, pe lângă terasa acoperită și plină cu mese, proprietarii s-au extins și peste drum, îngrădind din ce în ce mai multe suprafețe, montând bariere și pregătindu-se să-și ia avânt. În iulie, cel puțin, pe lângă Vadu’ Pescarilor mai apăruse o terasă, ceva mai mică, pe lângă care sfârâiau grătarele. Fără opreliști naturale și fără intervenții ale autorităților, acolo apărea, sub ochii închiși ai preteguitorilor RBDD, un mic complex turistic, aducător de mari profituri financiare. Căci din miile de oameni care vin în week-end la Vadu se găsesc mereu câteva sute care vor să mănânce la restaurant, nu din conservă, și care nu s-ar duce până în sat pentru o bere.

Până duminică. Duminică, atunci când natura s-a sinucis puțin

pentru a da, cu ocazia asta, una peste bot invadatorilor. S-a sinucis puțin pentru că va renaște, așa cum o face, în zonă, după orice incendiu de vegetație. Căci asta s-a întâmplat duminică: a luat foc vegetația uscată de pe câteva hectare. S-a mai întâmplat asta și altădată, nu e o premieră, numai că acum era să se lase rău. Vântul a bătut înspre plajă, puternic, așa cum bate acolo când are el chef, iar flăcările au început să se apropie vertiginos de cherhana și de mașinile parcate în buza vegetației. Fum mult, flăcări mari și mulți inconștienți. Care nu s-au pus în mișcare decât atunci când au văzut că focul vine chiar spre corturile lor, ilegal amplasate pe plajă. Când și-au dat seama că cele patru-cinci mașini de pompieri, tractoarele cu pluguri și elicopterul cu tunuri cu apă nu au cum să oprească focul, s-au urcat în mașini și au tăiat-o într-o mare îngrămădeală. Când a început să ardă și Vadu’ Pescarilor și-au dat seama că e chiar groasă.

Ce s-a întâmplat de duminică până luni dimineață la Vadu

nu e chiar un dezastru ecologic. Au murit, probabil, sute de păsări și de animale mici care n-au mai apucat sau n-au avut pe unde să fugă. N-au fost, însă, victime omenești, n-a fost carbonizată nici o mașină, iar cele câteva corturi care s-au mistuit în flăcări sunt o pierdere minoră. Dezastrul ecologic, însă, ar putea lovi în câțiva ani, dacă ARBDD nu ia măsuri pentru a limita mitocănia, nesimțirea, nepăsarea și distrugerea înceată, dar sigură a locului. Poate, după incendiul ăsta, se vor uita și cei de la rezervație mai atent pe autorizațiile de construcție pe care le dau. Poate, chiar, nu vor mai aproba o construcție care depășește cu mult limitele de bun-simț ale unei simple extinderi de cherhana reală. Și, poate, se vor hotărî să nu mai permită ca locul ăla să se transforme într-un paradis al campingului low-cost. Căci sunt mulți care vin și campează ilegal la Vadu spunând că, oricum, amenda pe care o pot primi este mai ieftină decât o noapte de cazare la un hotel sau la o pensiune. Or, o rezervație naturală nu este chiar locul în care să faci turism low-cost și în care să îngădui aruncarea gunoiului direct pe plajă, printre picioarele pescărușilor și ale albatroșilor. Cine vrea cu adevărat izolare și liniște ar trebui să fie capabil să plătească pentru asta și ar trebui să înțeleagă că există și niște limitări care ar trebui să facă posibilă protejarea acelui loc. Iar ARBDD-ul ar trebui să-și miște fundul colectiv și să-și facă, măcar acolo, treaba. Vadu nu trebuie salvat, încă. Atunci când va trebui salvat va fi prea târziu, ca și în cazul Vămii. Dar, pentru a nu ajunge în situația de a trebui salvat, trebuie protejat.

1 comentariu

  1. #1

    Lasã mãi Patrick textele astea occidentale cu cine vrea izolare si liniste sa plãteascã. De unde? Asa suntem noi, natia asta, semi-nomazi, ciobani si indo-europeni, ce vrei tu acuma? Ne punem cortul unde ne place, cã de aia am fãcut rivulutie la ’89.

Adaugă un comentariu

Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii! Adresa de email nu va fi publicată.
Comentariile care conțin injurii, un limbaj licențios, instigare la încălcarea legii, la violență sau ură vor fi șterse. Îi încurajăm pe cititori să ne raporteze orice abuz vor sesiza in comentariile postate pe Catavencii.

Editoriale
  • “Întîmplări din irealitatea imediată”

    13 august 2019

    Aflînd că pușcăriile românești sînt mari producătoare de scriitori bine furajați, o editură newyorkeză i-a făcut domnului Gheorghe Dincă o ofertă de nerefuzat pentru publicarea unui bestseller memorialistic cu titlul […]

  • Planul Marshall pentru săraci

    13 august 2019

    America și Occidentul european trag fără chef de o căsnicie obosită, împovărată de ani și de plictiseală. Duși sînt anii logodnei, cînd generalul Marshall a descălecat la Paris din spinarea […]

  • #danbarnafacts

    13 august 2019

    Din spuma mării contractelor cu statul a apărut, imaculat și superb în nimicnicia lui, ca un câine turbat, Dan Barna. Și, deodată, a început să spună tâmpenii. Poate îl știți. […]

  • Caracal, mon amour

    6 august 2019

    Zilele trecute, pe la ora cînd Ion Cristoiu obișnuiește să tragă pe nări praful din Biblioteca Academiei, îmi făcui și eu rondul pe la Piața Obor, unde zarzavagiii scot natura […]

  • Olimpiada PROȘTILOR

    6 august 2019

    România și-a încredințat destinul unor șarlatani. Șefii de ieri și de azi ai țării, fie ei președinți, miniștri, primari sau parlamentari, trăiesc, cu rare excepții, din impostură. Prosperă din fals, […]