Vergil Voineagu: „Politica nu-şi recunoaşte niciodată greşelile?“

Zburat din şefie fiindcă nu i-a convenit lui Ponta cifra declarată de INS privind PIB-ul României.

Reporter: Doare această demitere?
Vergil Voineagu: Firesc. Este munca mea de-o viaţă. Contează fiecare astfel de detalii.
Rep.: O demitere ce înseamnă, în fond?
V.V.: Este o ecuaţie cu multe necunoscute. În astfel de situaţii nici măcar nu te întrebi ce a­nume ai greşit, şi asta este cel mai grav. Nu ai cum să-ţi faci un bilanţ şi să spui: iată, aici am greşit, aici ar fi trebuit să lucrez mai mult, aici puteam să revizuiesc. Nu, demiterea înseamnă închiderea gurii şi atît. Ai greşit? Nu. Taci atunci. Afară! Nu mai este nevoie de tine. Să te întrebi că dacă greşeai rămîneai pe post, că dacă scriai ce voiau să audă urechile unora-altora iarăşi rămîneai pe post? Or aşa ceva nu se poate.
Rep.: Vorbiţi la supărare.
V.V.: Sigur că da, dar este vorba de destinul chiar al profesionistului, al funcţionarului ce ştie meserie. Care este rostul muncii tale? Politica nu-şi recunoaşte niciodată greşelile? Politica are nevoie numai de oameni ce-i spun ce vrea? În cazul INS, el furnizează date, statistici pe baze profesioniste. Că n-avem cea mai bună aparatură, că ar trebui să zbîrnîim în termene, asta sigur este adevărat. Este de ordin managerial, din cauza crizei… Referendumul a fost prilejul presiunii politice făţişe. A­cum, din nou. Chestiile acestea intrigă. Aruncat în focul disputelor publice, apare întrebarea: ce instituţie este asta? Se pune la îndoială probitatea instituţiei. Or, supărarea mea asta este. Fiindcă eu, personal, ştiu că am plătit fiindcă mi-am făcut datoria. Nu am ce să-mi reproşez. Că trebuia să amîn rezultatul, că trebuia să-l modific? Astfel de lucruri nu se fac în instituţia asta. Sau nu după ştiinţa mea. Vreau să mă credeţi că este vorba de instituţie. Şi nu doar de aceasta, ci de toate. Oamenii trebuie demişi pentru rezultate deficitare, nu pentru că-şi fac treaba.
Rep.: Se poate spune: a fost numit politic, a fost dat jos politic.
V.V.: De fapt, se spune astfel, se poate spune orice şi poţi fi demis oricum.
Rep.: Planuri de viitor?
V.V.: Să fiu acelaşi om care-şi face datoria la INS. Asta ştiu, asta fac. Nimic mai mult, nimic mai puţin. Atît.
Rep.: Spuneţi-mi o cifră de la 1 la 2013.
V.V.: 14.
Rep.: De ce?
V.V.: E terminaţia următorului an. Pînă atunci lumea va uita incidentul acesta de început de an şi va vedea că nimeni nu are cum să ascundă adevărul privind PIB-ul României.

Publicat în Cațavencii, nr. 1 (79)/2013