Dacă n-ar fi fost Ferma animalelorși, mai ales,1984, cu siguranță că Orwell, pe numele adevărat Eric Arthur Blair, n-ar fi cunoscut celebritateaplanetară care-l urmărește și azi, deși era un scriitor cît se poate de înzestrat. Cele două distopii care i-au adus faima uriașă, de care moartea timpurie l-a împiedicat să se bucure, i-au pus în umbră însă celelalte cărți. Oarecum pe bună dreptate. Căci dintr-un foarte bun scriitor realist al vremii sale, care putea fi citat pe o listă lungă de mulți alți scriitori britanici la fel de talentați ca și el – sau, mai exact,el putea fi adăugat acestei liste –, Orwell a devenit capul unei liste de celebrități britanice și mondiale, luîndu-i chiar fața lui Huxley, cu a lui Brava lume nouă.
Născut în India, băiat de familie bună, dar pîrlită, Eric Arthur Blair a fost în tinerețe polițist în Birmania, iar ulterior a devenit voluntar în Spania, de partea republicanilor, în timpul Războiului Civil. A vagabondat prin Anglia, unde a făcut cunoștință și cu pușcăriile, pentru delicte minore, și-a făcut loc și nume în presă, devenind treptat și un scriitor de care se ținea seamă.
Era un tip de stînga, dar asta nu l-a făcut să prizeze stalinismul. Totuși,Ferma animalelor și 1984 au fost traduse în URSS și prezentate drept cărți care tocau capitalismul. La noi, Orwell a apărut editorial după 1990, deși o traducere a Fermei animalelorcircula cu mai mulți ani înainte, multiplicată la Xerox. Exemplare din 1984 în engleză sau rusă au intrat în țară, fără probleme, pînă cînd la Europa Liberă în 1984, romanul a fost difuzat în serial. Nu știu dacă, după aceea, cei care se întorceau în țară cu 1984 în valiză au avut ceva de suferit, dar în cercurile pe care le frecventam circula termenul de Big Brother, cu dublu înțeles: Ceaușescu sau Securitatea.
Am citit după 1990 cam tot ce s-a tradus la noi din Orwell. Zic „cam tot” fiindcă or fi fost și edituri despre care n-am auzit, cu încercări de a da lovitura cu cărțile lui, altele decît cele care i-au adus celebritatea. În seria de la Polirom, editorii au procedat metodic, astfel că în acest volumsînt adunate texte publicate în ziare și reviste de Orwell. Mare parte dintre ele sînt povestiri autobiografice, scrise la persoana întîi, fără rețineri, deși amănuntele l-ar fi făcut pe altul să treacă peste ele. Fostul polițist povestește cum vagabonda și cum își petrecea nopțile prin adăposturi pentru boschetari sau cum ajungea dinadins la pușcărie, ca aibă ce mînca și unde dormi.
Nu-ți vine să crezi că marele scriitor a trecut prin asemenea experiențe, pe care le povestește fără să se creadă umilit, ci cu o seninătate care te lasă cu gura căscată. Într-o altă povestire, cea care dă titlul volumului, Orwell spune cum a împușcat un elefant, ca polițist în Birmania, deși ar fi vrut să lase pachidermul în pace. Dar cum în spatele lui erau circa două mii de localnici care așteptau ca englezul să împuște elefantul ce năvălise în oraș și făcuse niscaiva stricăciuni mărunte, polițistul a trebuit să le facă pe plac. Mai sînt în carte și foiletoane în care Orwell scrie, cu mîndrie, despre mîncărurile englezești care-i plac sau despre cum trebuie băut ceaiul, cînd frunzele de ceai încă se vindeau pe cartelă, declarîndu-se de partea ceaiului venit din India, nu din China. În timpul celui de-al doilea război mondial,Orwell scrie patriotic despre ceea ce crede el că-i leagă pe britanici, iar în însemnările lui personale din timpul bombardamentelor nemțești de care-i e frică, scrie la un moment dat că s-a deprins cu ele.Chiar dacă poți citi aceste texte ca să afli cum celebrissimul romancier a împușcat un elefant, descoperi aici un mare prozator care își tratează cu umor pînă și gloria de după apariția Fermei animalelor.Cum a digerat Orwell efectele produse de 1984 nu se știe, asta și din cauză că romanul a apărut cu un an înainte de moartea lui Eric Arthur Blair, cel ce și-a luat pseudonimul George Orwell.
George Orwell, Cum am împușcat un elefant, traduceri și note de Mihaela Ghiță și Ciprian Șiulea, Editura Polirom, 2018.
