Caută în Cațavencii.ro

Te interesează un subiect anume? Scrie termenul căutat şi apasă Enter.

[Închide sau apasă ESC]

Victima fericirii

Zoom Victima fericirii

Pe unul dintre nepoții lui Marin Preda îl chema tot Marin. Băiat arătos, citit și cu un umor de om cumsecade. Era băiatul lui Sae, fratele cel mic al lui Preda, care locuia de mulți ani la Bacău. Ne-am cunoscut în facultate. Marinică stătea la cămin. În vacanță nu se ducea acasă. Unchiul lui, marele Preda, îl primea în gazdă în casa lui de pe strada Plantelor, care era la vreo cinci minute de mers pe jos de blocul din Popa Soare unde locuiam.

Marinică scria și el proză, povestiri de care era tot timpul nemulțumit. Ne întîlneam des la mine acasă, să ne citim unul altuia producțiile literare și ca să sporovăim despre cărțile altora. Din cînd în cînd, prietenul meu îmi povestea ce mai vorbise cu Preda, care îl luase sub aripa lui literară și îi mai spunea ce credea despre meseria de scriitor sau îi povestea întîmplări din viața lui de autor, pe care nu le băgase în Viața ca o pradă.

Marinică nu vorbea despre frecușurile casnice din familia lui Preda, la care uneori era martor. Singurul lui comentariu era că romancierul n-avea o viață de familie prea liniștită. Îmi plăcea discreția lui, chiar dacă îmi venea să-l zgîndăr, ca să aflu amănunte. Cu el, Preda nu folosea tonul caustic-ricanant cu care-i ținea la distanță pe cei ce voiau să i se bage în suflet. La fel vorbea și cu Sae, unul dintre puținii cărora le făcea mărturisiri despre momentele sale de slăbiciune.

După ce a publicat Cel mai iubit dintre pămînteni, îmi spunea Marinică, Preda era atît de fericit încît nu mai știa ce să facă. Părea dezorientat din cauza elogiilor care veneau în cascadă și a succesului instantaneu de care se bucurase romanul. Cînd era nemulțumit de ceva, Preda se simțea în apele lui. Acum, însă, spera că, în sfîrșit, cu acest roman, îi ieșise ceva cu care depășise primul volum din Moromeții. Asta și din pricină că „beliții” îi tot scoteau pe ochi că tot ceea ce scrisese după aceea nu se ridica la înălțimea Moromeților 1.

Preda scrisese ultimul lui roman la casa de creație de la Mogoșoaia, unde avea camera lui. Făcuse asta și din superstiție: la Mogoșoaia scria cel mai bine, ca și cum numai acolo talentul lui își putea da drumul nestingherit. Asta deși avea și pe strada Plantelor, în București, o încăpere, deasupra garajului, unde se putea izola ca să-și vadă de scris. Mai bine era în camera de la Mogoșoaia, unde se simțea ca în tinerețe, cu toate că Preda recunoștea că între timp se schimbaseră atîtea în viața lui, că retragerile la Mogoșoaia nu erau decît superstiții pe care nu și le putea explica. Dar acest om rațional pînă în vîrful unghiilor accepta că, așa cum nu știa cînd și de unde îi venea inspirația care-l trăgea spre o nouă carte, scria mai bine la Mogoșoaia decît la el acasă. Și tot acolo se ducea să-și trăiască fericirea după apariția romanului. Trecea pe acasă doar ca să se schimbe de haine, dar și ca să verifice că lucrurile mergeau bine și fără el.

Spre deosebire de Sae, Marinică nu credea că Preda fusese omorît de Securitate, ci căzuse victima propriei sale fericiri care îl copleșise și era convins că dacă, în ziua fatidică, Preda ar fi rămas acasă, ar fi rămas și în viață.

Adaugă un comentariu

Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii! Adresa de email nu va fi publicată.
Comentariile care conțin injurii, un limbaj licențios, instigare la încălcarea legii, la violență sau ură vor fi șterse. Îi încurajăm pe cititori să ne raporteze orice abuz vor sesiza in comentariile postate pe Catavencii.

Editoriale
  • Două nimerick-uri

    22 ianuarie 2019

    *** N-ați lăsat în urma voastră temple, nici hrisoave grele cu peceți, ci-n closetul gării, cu exemple, v-ați întins doar mucii pe pereți. Peste veacuri oamenii de știință or să […]

  • Cîtă putere are Puterea?

    22 ianuarie 2019

    Puterea politică e făcută din legi, instituții și bani, la care se adaugă spiritul de toleranță al societății. După cum merg treburile la noi, puterea politică pare să aibă două […]

  • Șah și table cu Justiția

    22 ianuarie 2019

    Acum aproape două decenii, pe culoarele tribunalelor umblau diverși domni și doamne cu rochii negre lungi, trăgând cu urechea la greii Baroului București, în încercarea de a mai prinde câte […]

  • Piesă neterminată pentru o Europă mecanică

    15 ianuarie 2019

    La Ateneul Român, floarea politichiei bruxeleze s-a ridicat condescendentă la suprafața borșului de tărîțe dîmbovițean intrat oficial în fermentația iluzoriei președinții rotative a UE. În realitate, singurul român care chiar […]

  • Tusk și vocea României

    15 ianuarie 2019

    Discursul lui Donald Tusk de la Ateneu n-a fost doar un episod de marketing personal, ci și o concluzie amară pentru clasa noastră politică, mică de statură, mută și surdă, […]

romania100