Caută în Cațavencii.ro

Te interesează un subiect anume? Scrie termenul căutat şi apasă Enter.

[Închide sau apasă ESC]

Village Break: Lacu Roșu

Zoom Village Break: Lacu Roșu

Dac-ar fi să facem un clasament al celor mai spectaculoase și relativ puțin cunoscute locuri montane românești de pus cortul, la o numărătoare superficială, neexhaustivă, Lacu Roșu ar prinde sigur una din primele cinci poziții calificante în cupele europene. Situată într-o zonă încă sălbatică, pe DN 12C Gheorgheni-Bicaz, aproape de Cheile Bicazului și de granița județeană Harghita-Neamț, localitatea care, mai nou, ar trebui redenumită Lacu Verde (tulbure închis), după culoarea actuală a luciului de apă în jurul căruia s-a construit, iese în calea trecătorilor din Transilvania în Moldova și invers.

După geografie, și puțină istorie locală: Tăul Roșu –cum i-au spus cei de aici lacului de baraj natural format, în 1838, după o vară exagerat de ploioasă și un cutremur de șapte grade pe Richter, prin surparea versantului nord-vestic al Muntelui Ghilcoș (Ucigașul, în traducere liberă din maghiară) – a luat locul unui sat îngropat peste noapte, inundat cu tot cu oameni, vite, purcei, căței, și doar trunchiurile de copac retezat ieșite din apa adîncă de maximum zece metri, înroșită odinioară de oxizii de fier ai rocilor prăbușite, mai constituie azi un fel de semne de mormînt, monument natural comemorativ al cătunului dispărut.

Majoritatea celor care opresc aici se rezumă la un village break de cîteva ore. Niște poze cu lacul, eventual o mică croazieră printre jaloanele de lemn mineralizat cu o ambarcațiune a flotei armatorului de bărcuțe cu vîsle și hidrobiciclete de pe malul de sub coborîrea din șosea. Ceva suveniruri magnetice, cumpărate de la tarabele întreprinzătorilor din parcare. Un prînz cu meniu local, în care Ardealul se unește în farfurie cu Regatul, gulașul unguresc cu ceafa cu cartofi prăjiți românească, micii cu kürtös-ul și langoșii, pe la terasele de lîngă debarcader sau în restaurantul hotelului cu pereți din ferestre către lac care arată și miroase foarte bine (aici am mîncat acum vreo trei ani un papricaș fabulos). Puțini sînt cei care fac și turul lacului, plimbarea în circuit de vreo trei sferturi de oră, pe traseul cruce roșie pe care o asociație ecologistă a amenajat nouă puncte de observare a florei (licheni, alge și plante acvatice) și a faunei(diferite păsări și reptile, raci, insecte) specifice zonei. Doar pasionații de natură virgină și ritualuri de împerechere. La rațelesălbatice, evident.

Cine și-a propus să rămînă peste noapte în Lacu Roșu –și nu vrea să testeze pe propria piele cam cît de pregătite sanitar contra COVID-19 sînt pensiunile și căsuțele sătucului de vile și case de vacanță de la marginea ministațiunii care gravitează în jurul lacului– găsește, cum spuneam mai la deal, suficiente locuri de bivuac. La alegere, pe marginea șoselei sau pe lîngă potecile traseelor turistice ale Masivului Hășmaș. De exemplu, dacă vrei să-mi calci pe urmele lăsate acum niște ani, treci podul peste apa Bicazului, ții drumul forestier și cărarea marcaj triunghi albastru care urcă de lîngă lac și, garantat, poți fi complet singur, autoizolat pe toată perioada sejurului, în cortul pus într-o poieniță a pădurii de molid. Sub peretele sudic al Suhardului Mic (1.352 m), în zona verticalei de piatră a traseelor de cățărare, ceva mai sus de Vila Bucur, cea mai veche construcție turistică locală, și de fosta cabană Suhard, acum doar un morman de moloz, R.I.P.

Odată cazat și scăpat de greutatea suplimentară a domiciliului ambulant, o să ajungi repede, în vreo jumătate de oră, și în punctul de belvedere cel mai ofertant: pe culmea stîncoasă a vîrfului, lîngă crucea de lemn înaltă de trei metri, de unde Valea Bicazului, defileul, lacul, munții din jur se desfășoară, jos, sub picioarele tale, ca-ntr-o reclamă la calmante.

Citeşte mai multe despre:

Adaugă un comentariu

Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii! Adresa de email nu va fi publicată.
Comentariile care conțin injurii, un limbaj licențios, instigare la încălcarea legii, la violență sau ură vor fi șterse. Îi încurajăm pe cititori să ne raporteze orice abuz vor sesiza in comentariile postate pe Catavencii.

tn
Editoriale
  • Toamnă electorală

    22 septembrie 2020

    Precum o bostană cu genunchii sparți, geaba număr zile: joia muri marți, sîmbăt-am pierdut-o vineri la un tîrg, miercurea îmi pare babă dată-n pîrg ce-a visat că-i cloșcă într-o zi […]

  • Ambiții politice la virusul ucigaș

    22 septembrie 2020

    Duminică, 27 septembrie 2020, agentul electoral COVID va stabili o ordine șchioapă a puterii pe următorii patru ani. E cel mai imparabil caz de democrație nereprezentativă din istoria modernă, neprevăzut […]

  • Școală, școală, vrem postaci!

    22 septembrie 2020

    Și, așa cum ni s-a promis, a început școala. În cele mai sigure, normale și deosebite condiții, asigurate cu înțelepciune și operativitate de către Guvernul României, înțelept condus de către […]

  • Spovedanie

    15 septembrie 2020

    Sunt gol de sentimente ca o biserică, toamna, cînd nunțile toate s-au veștejit și fosta-mi iubită se joacă de-a doamna cu șeful ocolului din Maglavit. E-un schimb valutar între grauri […]

  • Cea mai profitabilă afacere de pe pămînt

    15 septembrie 2020

    Nici să fi înviat Spiru Haret nu s-ar fi discutat atît de mult despre școală. Coronavirusul a trezit-o un pic la realitate. A pălmuit-o, cît să clipească mirată, și a […]

Cele mai citite