Caută în Cațavencii.ro

Te interesează un subiect anume? Scrie termenul căutat şi apasă Enter.

[Închide sau apasă ESC]

Visul lui Laurențiu

Zoom Visul lui Laurențiu

Pe vremuri, Laurențiu Ulici avea în România literară o rubrică pe care o botezase “Prima verba”. În rubrica lui, Laurențiu scria mai ales despre cărți de debut. Dar continua să-i urmărească pe debutanți și în cărțile lor următoare, ca să vadă cum le mergea și după aceea, încît uneori numele rubricii nu se potrivea cu textul de sub ea. Ulici însă, cu inteligența lui scăpărătoare, știa s-o aducă din condei, astfel că nu i-ai fi putut reproșa că vopsește vreun gard dincolo de care se află leopardul.

Criticul nu se mărginea să scrie despre debutanți. Dar cum nu păstorea un cenaclu literar la București, tinerii scriitori din provincie plus mulți alții din Capitală îi scriau la revistă sau îl căutau acasă, de cînd se știa că el e criticul literar ocrotitor al debutanților. Cu memoria lui fenomenală, Laurențiu îi ținea minte pe toți cei în care descoperea grăuntele miraculos al talentului. Le lua numărul de telefon și se străduia să-i publice prin reviste. Adică le dădea recomandări pentru revistele literare din București și din țară și îi ajuta să publice, cu o tenacitate pe care n-o avea decît el.

Unii dintre protejații lui din provincie erau tineri săraci pentru care un drum la București era o experiență care-i lăsa fără bani. Așa că Ulici se ducea să-i caute pe la ei prin oraș sau prin satele în care trăiau. Din cauza asta, cînd pornea în vreunul dintre drumurile lui prin țară, Laurențiu prefera să meargă cu mașina lui, o Skoda 120, pe care o chinuia silind-o să alerge cu 140 pe oră, deși bietul automobil începea să protesteze de îndată ce criticul trecea de 120 de kilometri pe oră. Mai întîi motorul începea să huruie sictirit, apoi Skoda lui protesta mai turbulent, transmițîndu-i lui Ulici prin tremurăturile volanului s-o lase mai moale. Nu știu ce cunoștințe de mecanica motoarelor avea criticul, dar Skoda lui, chiar dacă protesta, nu l-a trădat niciodată la drum.

În 1985, cînd ne-am cunoscut, am mers ca pasager în mașina lui pînă la Slobozia, la o întîlnire cu cititorii și cu poeții pe care-i proteja Laurențiu, ca să nu se piardă pe drumul dintre manuscris și publicare. Skoda îi bătea obrazul să-și ridice nițel piciorul de pe accelerație, ca să meargă și ea liniștită, după puterile ei, în timp ce Laurențiu o îmboldea ca pe un cal de curse. După 1990, mașina lui a cedat. Ulici și-a cumpărat atunci un Renault care prindea și 180 pe oră, fără să protesteze. Așa că într-o zi, după o întîlnire cu cititorii, cînd se întorcea la București împreună cu alți patru scriitori, Laurențiu a ieșit de pe șosea cu mașina. Renault-ul s-a răsturnat prin aer, dar cei cinci din habitaclu au scăpat cu răni ușoare. Asta nu l-a astîmpărat pe Ulici.

Așa că atunci cînd el a ajuns șeful Uniunii Scriitorilor, m-am mai liniștit aflînd că Laurențiu nu mai pune mîna pe volan, în turneele lui prin țară. Cînd el și șoferul său au murit într-un sat de lîngă Brașov, otrăviți în somn de gazul din sobele unei vile recent construite, aflînd știrea că Laurențiu a murit, mai întîi am fost convins că a fost propria sa victimă la volan.Apoi am tras nădejdea că Laurențiu Ulici, în timp ce era otrăvit de gazul din sobă, visa la o călătorie auto în care își întrecea recordul de viteză, fără ca mașina să-l trădeze.

Adaugă un comentariu

Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii! Adresa de email nu va fi publicată.
Comentariile care conțin injurii, un limbaj licențios, instigare la încălcarea legii, la violență sau ură vor fi șterse. Îi încurajăm pe cititori să ne raporteze orice abuz vor sesiza in comentariile postate pe Catavencii.

Editoriale
  • Dragi cetățeni români!

    3 decembrie 2019

    Klaus Iohannis nu-i chiar nepotul feldmareșalului Mackensen, dar cu siguranță cîțiva uncheși de-ai săi au bătut pas de defilare pe Calea Victoriei în 1916, cînd nemții au intrat ca-n brînză […]

  • România normală

    3 decembrie 2019

    Nimeni nu știe cum arată România Normală, cu atît mai puțin noul președinte Iohannis, care a apărat acest slogan cu fălcile încleștate, ca și cum s-ar fi temut să nu […]

  • Ruleta românească

    3 decembrie 2019

    Rar a fost dat României să vadă sinucigași mai talentați decât cei din Guvernul Orban. Ar fi, poate, un spectacol simpatic dacă nu i-ar afecta pe deja din ce în […]

  • Rușinea de a fi stîngist

    26 noiembrie 2019

    Datorită mamuților cu păr, cu burtă sau cu chelie din PSD, intelighenția românească de stînga, rușinată, se dopează cu praful marxismului prin cafenele obscure sau prin facultățile de Filosofie, așteptînd […]

  • Țară, țară, vrem președinte!

    26 noiembrie 2019

    Klaus Iohannis și-a anunțat candidatura la președinția României, pentru un al doilea mandat, în iunie 2018, cu aproape un an și jumătate înainte de alegerile prezidențiale. De atunci, KWI așteaptă […]