Votul după bere e părere

Aseară am ieșit la o bere cu un vechi prieten, fost coleg din școala generală. Nu ne mai văzuserăm de mult, eu la București, el la Galați. Știți cum este, drumurile se despart, fiecare cu viața lui, din când în când la telefon „Salut! Ce mai faci? Cum o duci?“, din astea de suprafață. Omul a trecut cu treabă prin București și am zis să ne vedem după vreo douăzeci de ani, berărie plină, atmosferă mișto, bere bună, sâmbătă seara. „Să trăiești, Georgică! Ești neschimbat, bă“, îl întâmpin în vacarmul de vorbe ale mesenilor din jur. Aiurea, era cam cealampadiu, săracul, cu cearcăne pământii sub ochi, dar am zis hai, să începem bine. Ne-am așezat la masă, am comandat două halbe din alea mari, cu șapcă de spumă, și am mai întrebat fiecare despre familie, muncă, copii, să mai refacem punțile, pe repede-înainte.

Îl vedeam cam agitat, nervos, așa că l-am întrebat dacă are probleme, el parcă cerșea întrebarea asta încă de când și-a așezat pardesiul pe spătarul scaunului, așa că a început direct: „Bă, Năică, nu mai pot, bă. Îmi vine să plec din țara asta de căcat“. L-am întrebat ce are cu țara, el zice că s-a săturat, că ne conduc de 35 de ani niște trădători. Bă, pe bune, ăsta e subiect de taclale pentru doi oameni care s-au văzut ultima dată la revederea de 20 de ani, acum douăzeci de ani? „Lasă, bă, țara, că n-are nimic, ce-ți veni?“ I-am mai zis: uite ce Volvo mișto ți-ai tras, ai nevastă tânără, pleci prin Europa în concedii, na, din astea, care e suferința? El nu și nu, că suntem slugile Occidentului, că se gândește cu groază cum o să ajungă bulangii nepoții lui cu atâția homosexuali progresiști și fără Dumnezeu, care ne conduc de la Bruxelles. Eu, la început, doar am ascultat, pentru că tăcerea e de aur, însă până la urmă m-a luat flama și pe mine. „Păi, Georgică, tu erai ca și mine, cu ăștia anticomuniști, cu Basarabia, am mers împreună la mitinguri când eram mai tineri, îți aduci aminte? Hai, noroc!“ „Da, Năică, dar de atunci ne-a trecut viața și nu s-a schimbat nimic“, îmi zice el ștergându-și spuma de bere de la gură. După care a continuat printre dinți: „Băga-mi-aș ]#la în neamul lor de pesediști și peneliști, useriști și udemeriști. Trebuie să resetăm țara, să-i dăm foc, dacă altfel nu se poate. Dictatură militară, ’tu-i în neam pe mă-sa de hoți!“.

Și a început. Dă-i cu alegerile anulate, dă-i cu moartea democrației, dă-i cu BEC, dă-i cu amintiri din satul bunicilor. A mai băut o halbă, să nu ne trimitem copiii la război, și-a și amintit de profesoara de română, dar scurt, pentru că a început să înjure CCR de morți, răniți și mame. La următorea halbă i-au dat lacrimile vorbind despre cravata lui de pionier găsită în șifonier pe când strângea boarfele din casa copilăriei scoasă la vânzare, pentru că ai lui se duseseră. A mai înjurat politicieni, nu țin minte care, m-a omorât vreo zece minute cu niște daci stăpâni în Grădina Maicii Domnului, după care m-a luat de guler și m-a întrebat cu ochii bulbucați: „Bă, Năică, tu îți iubești neamul?“ . Mai că îmi doream să intre Piedone pe ușă, să scoată viermii din frigidere și să arunce pe mese cu șobolanii găsiți înecați prin butoaiele cu bere. Unde erai tu, Piedone, să ne dai afară, să pui sigiliu pe ușa berăriei, să speli pe jos cu patronii și să terminăm și noi – eu și Georgică – elegant? Uite din cauza asta eu nu l-am halit niciodată pe Piedone cu circul lui de doi lei, pentru că nu poți să te bazezi pe el când ai nevoie. Eu venisem la întâlnire cu niște melancolii de școală generală în suflet, Georgică mă târa în concret cu fiecare halbă băută, fără meandre, fără menajamente, direct în suveranism. „Mai lasă-mă în gura mă-tii cu suveranismul, suntem în Schengen, e meci Steaua cu Rapid, uite colo, e ecranul mare cât China la bar, parcă erai stelist, hai să ne uităm…“, i-am zis, iar el s-a oprit din sorbit, privindu-mă rece, tăcut, peste gulerul alb, de spumă, al halbei. Văzut din profil, mai că ți-ar fi venit să suni la 112, pentru că arăta ca strigoiul lui Avram Iancu.

Privindu-l așa, cu halba parcată la gură, și nu pentru că eu sunt rapidist, iar Rapid tocmai luase gol, mi s-a pus un nod în gât. Îmi amintisem că George mi-a furat într-a opta gagica, Georgiana, roșcata aia pe care o iubeam ca un idiot și care nu se uita la mine, pentru că eram plin de coșuri pe nas. L-a ales pe el și nu pe mine, iar asta mi-a marcat adolescența. Și poate că ar fi fost mai bine să mergem amândoi la toaleta berăriei și să lăsăm în pisoare toată tensiunea asta, să tratăm cazul la masa verde, gen care are jetul mai gros, nu știu, ceva mai vesel, dar am rămas așa, înțepeniți, pe scaune. A venit al patrulea rând de beri, vezicile ne plesneau, dar nu mai părăseam nici unul terenul. El, pentru că și-a dat seama că sunt globalist, eu pentru că George făcuse cu Georgiana într-a opta tot ce rămăsese pentru mine un simplu vector imaginar al poluțiilor nocturne imprevizibile. Fusese prima mea dragoste, așa ceva nu se uită. „Năică, tu ai avut o bursă, masterat, jurnalism, la Paris. Cumva Soros?“, a rupt George tăcerea grea, care făcuse berea vâscoasă în halbe precum piftia. „Și?“, ridic eu din umeri. „Îți amintești de Georgiana, Georgele?“, continui eu. George mă privește fix, sorbind berea cu înghițituri lungi, apoi pune halba goală cu zgomot pe masă, râgâie și îmi răspunde, rânjind pe sub mustața de spumă albă: „O muistă“.

Rapid a mai luat un gol, Șumi se înjura pe tot ecranul cu suporterii giuleșteni și țin minte că în lumina aia verde a gazonului, împrăștiată difuz pe chipurile mesenilor de imensul televizor de la bar, tot vacarmul berăriei a amuțit brusc. Eu parcă mă mișcam cu încetinitorul, aruncându-i lui George în față berea care îmi rămăsese în halbă. El, plutind parcă prin spațiul amorf al berăriei, mi-a dat un pumn în nas, iar eu, cu borșul șiroind pe față, i-am dat cu halba în frunte. Fulgerător, am luat un scaun în cap și mai țin minte că ne tăvăleam pe sub masă, eu mușcându-l pe George de ureche, el strângându-mă de gât. La fel de brusc precum dispăruse, sunetul a revenit și am auzit cum eu urlam la el că e un putinist nenorocit, iar el la mine că sunt o ștoarfă haștagistă. Vă las acum, pentru că intră doctorul la vizită, sunt la spital, am capul spart, deplasare de vertebră, piramida nazală praf și un dinte rupt. George e și el în ambulatoriu la Galați, cu fractură de arc orbital, o ureche ruptă și hematom cranian minor, sub observație. Un lucru vă mai zic, pentru că nimic nu este întâmplător în viața asta: politica e curvă, iar Georgiana și-a depus candidatura la BEC. Votezi, nu votezi, vremea alegerilor trece.

2.730 de vizualizări