Andrei Pleșu scrie în Dilema veche că la alegerile europene îl va vota pe Mihai-Răzvan Ungureanu. Fostul secretar de stat la Externe, pe vremea cînd eseistul era ministru, i se pare lui Andrei Pleșu mai de Doamne-ajută, în comparație cu ceilalți competitori. Istoric, vorbitor de limbi străine, universitar, Ungureanu ar fi, după părerea lui Pleșu, de trimis în Parlamentul European și pentru că știe cu ce se mănîncă politica externă pe care a aprofundat-o ca deținător al portofoliului pe vremea Guvernului Tăriceanu.
Ar fi, dar MRU a anunțat că s-a pus pe lista Forței Civice cu gîndul s-o tragă în sus, însă își va ceda locul numărului doi de pe lista partidului. Ceea ce înseamnă că autorulMinimei Moralia de pomană îi dă votul lui MRU, care se păstrează pentru prezidențiale, cu speranța că ar putea deveni candidatul dreptei. În alt text, apărut pe blog-ul său de la Adevărul, Pleșu trece peste amenințarea cu care l-a gratulat Băsescu, aia cu iz de șantaj, că ori îl lasă în pace, ori începe și el să vorbească despre fostul său consilier. (Cam un an, amenințarea lui Băsescu și-a făcut efectul.) Acum, Pleșu îi trage un bilanț dărîmător celui pe care l-a sfătuit cîteva luni, ajungînd la concluzia că Băsescu a coborît nepermis de mult funcția prezidențială, făcînd nefăcute și chestii care nu se fac, dacă ești președinte.
Asta mă îndeamnă să cred că Pleșu o fi pus în balanță ceea ce ar avea Băsescu de spus despre el și ceea ce are el de spus despre Băsescu și a decis că nu se mai poate. Așa că scrie despre personajul de la Cotroceni că e omul învrăjbirii și al limbajului grosier, că sare la beregata jurnaliștilor, că face pe polițistul care amenință pe cine are el chef. Mă rog,în cea mai mare parte nimic nou, doar că acest bilanț vine din partea lui Andrei Pleșu, care constată că Băsescu va lăsa în urma lui o situație tulbure, de marasm, în ciuda „dezagreabilei” încîntări de sine a președintelui.
Chiar dacă Băsescu și trupa lui de susținători vor încerca acum replici de tip „Uite cine vorbește!”, peste ani nu cred că se va uita nimeni la replicile lor, ci istoricii îl vor cita pe dezamăgitul Andrei Pleșu. C.T.
