Caută în Cațavencii.ro

Te interesează un subiect anume? Scrie termenul căutat şi apasă Enter.

[Închide sau apasă ESC]

Vrăjeală la mare distanță

Zoom Vrăjeală la mare distanță

Departe de a considera publicul un flecușteț nefolositor, dar nici stăpîn despotic, am descins, în vara lui 2007, la Izmir, la un mare festival de poezie. Avusesem și eu, ca orice românaș verde, complexele mele de superioritate: că turcii, că românii, că istoria multimilenară, că bașbuzucii… Din fericire, prima vizită la Istanbul mă readusese cu picioarele pe pămînt. Am fost atît de lămurit, că nici prin cap nu mi-a mai trecut să caut sabia lui Ștefan cel Mare, ci m-am chiombit zile în șir la toate minunățiile de, din și de lîngă bazare. Și am înțeles. Firește, atît cît se putea înțelege, că oamenii nu sînt mașini și că timpul lor pe pămînt e limitat, de aia e musai să inviți pe cineva la o cafea sau la un ceai, să nu treacă viața aiurea pe lîngă tine.

Așa că, atunci cînd m-am instalat într-un hotel de patru stele, dar cu un Internet de tot rahatul, mi-am pus în cap să vrăjesc publicul, să îl supun, ca un sultan, să fac mulțimile să mă urmeze, cum zicea poetul, ca la un semn. Zis și făcut. Am stat de vorbă mult timp cu una din organizatoarele festivalului (o belgiancă haioasă, iute la minte și căreia nu puteai să-i vinzi povești poeticești) și am reușit să învăț pe dinafară un poem, tradus de ea în turcă. A doua zi, cînd am urcat pe scenă, am măsurat publicul din ochi. Știam ce vedeam. Aceeași plictiseală politicoasă, aceeași falsă smerenie în fața inspiraților poeți ai dumnezeirii sau ai allahuirii, cunoașteți tacîmul. Nu-l cunoașteți? Păcat.

Dar, cînd am descins la tribună și, cu ezitările de rigoare, am început să citesc în turcă (hai, că era și un poem mișto, Aer cu diamante), lumea s-a înviorat, morții au deschis capacele coșciugelor, iar micul recital a fost un triumf. Ați înțeles cum se face? Așa se întîmpla și la noi, în anii ’60. Veneau cîntăreți străini și rosteau două-trei cuvinte în românește, iar publicul însetat se răcorea, trăia o viață nouă. Așa și cu mine. Un poem în turcă! Imediat am devenit vedeta locului. N-am să uit cum un poet belgian (care îmi părea mai vîrstnic, dar care, probabil, avea aceeași vîrstă ca mine) mi-a zis: “Te-ai descurcat. Ai luat caimacul”.

Da, gloria e bună. Dar nu e suficient de bună dacă nu arăți că poți să duci mesajul pe noi trepte de progres și succes. Așa că, în discursul de a doua zi, am vorbit (de data asta în franceză – dar traducătoarea era numai ochi și urechi) despre influența Turciei asupra civilizației românești, despre prietenia (hai, amiciția) româno-turcă din Dobrogea, despre moscheea lui Carol I, despre luptele dintre Mafiile constănțene și despre calitatea umană care face imposibilul posibil.

Ah, visez și acum. A fost al doilea triumf. România ieșea din bezna istorică a imperiului și devenea, brusc, perla coroanei. Prin urmare, cinci poeți turci tineri și anarhiști m-au furat după-amiază și am băut și am citit versuri (fără să ne înțelegem, că ei nu vorbeau nici o altă limbă) pînă ne-am făcut criță.
Ce băieți buni… Pe unde le-o fugi, astăzi, umbra?

Adaugă un comentariu

Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii! Adresa de email nu va fi publicată.
Comentariile care conțin injurii, un limbaj licențios, instigare la încălcarea legii, la violență sau ură vor fi șterse. Îi încurajăm pe cititori să ne raporteze orice abuz vor sesiza in comentariile postate pe Catavencii.

Editoriale
  • Constituție, prostituție…

    14 ianuarie 2020

    A existat, după 1990, un moment încare Constituția României putea fi modificată, schimbată în bine. Era epoca în care o alianță politică obținuse peste 60% din locurile din Parlament. Se […]

  • Istoria în adormire

    14 ianuarie 2020

    Dacă turiștii sovietici înarmați cu drujbe, fitile de lampă și scrumbii afumate nu s-au sfiit în decembrie ‘89 să se cațăre pe acoperișurile caselor conspirative ale Securității și să tragă […]

  • Cel mai partid perdant

    14 ianuarie 2020

    Îmi plăcea USR, la început, ca idee. Cu mult înainte să aflu că domnul Kivu a fost un ordinar turnător la Securitate. Îmi plăcea USR ca energie. De mulți, foarte […]

  • Alegem nimic, dar mai repede

    7 ianuarie 2020

    Pare, cumva, că ne-am plictisit de democrație, că ne încurcă viitorul nostru, că vrem să-l expediem repede, ca să-l bifăm. Poți să-ți bifezi viitorul? Sigur. Pui în dreptul lui o […]

  • „Ferește-mă, Doamne, de cei ce-mi vor binele!“

    7 ianuarie 2020

    Dacă din clasa întîi pînă-ntr-a patra am colecționat, ca toți dobitocii, premii și mențiuni, să aibă și mam’mare un prilej de bucurie, dintr-a cincea, cînd se apropiau ședințele cu părinții, […]