Caută în Cațavencii.ro

Te interesează un subiect anume? Scrie termenul căutat şi apasă Enter.

[Închide sau apasă ESC]

Where nobody has gone after

Zoom Where nobody has gone after

Era 7 decembrie 1972. Fix acum 43 de ani. Nu este deloc o cifră rotundă, dar pentru ce urmează nu ne trebuie cifre rotunde. Ne trebuie doar asta: s-a întîmplat acum peste 40 de ani. La ora 0,33 ora Floridei, o rachetă Saturn V (aia de i-a pierdut NASA schițele și proiectul) lansa de la Cape Canaveral misiunea Apollo 17. Era prima misiune de noapte și ultima misiune a rachetei Saturn V cu echipaj uman. Și ultima dată cînd oamenii au urcat mai sus de 400 de kilometri pe cer.

Echipajul era format din Gene Cernan (la al treilea – și ultimul– zbor în spațiu), Ronald Evans și Harrison Schmitt, pentru ambii misiunea asta fiind singura dată cînd au părăsit Terra. Au stabilit și niște recorduri: cea mai lungă misiune pe Lună, cea mai lungă perioadă petrecută în afara modulului lunar, cea mai mare cantitate de roci lunare colectate, cea mai mare durată petrecută în orbită lunară. A fost și prima misiune spațială comandată de cineva fără experiență ca pilot de încercare. Și prima în care nici un membru nu fusese pilot de încercare. Dar, probabil, singurul motiv pentru care misiunea Apollo 17 este cunoscută – în afara cercului mic de space geeks din care cu mîndrie fac parte – este poza de alături.

I se spune “The Blue Marble” (Mărgica albastră), este una dintre cele mai difuzate imagini din lume și a fost făcută pe 7 decembrie 1972, de la vreo 45.000 de kilometri, în timp ce Apollo 17 se îndrepta spre Lună.

Și de fiecare dată cînd mă uit la ea sînt copleșit de frumusețea, fragilitatea și singurătatea Terrei în spațiul imens din jur. Asta este casa noastră. Singura. Și trebuie neapărat să facem două lucruri, cît mai rapid cu putință. În primul rînd, să facem (și să păstrăm) curat, ca în orice casă civilizată. Că tare am mai murdărit-o și riscăm să nu mai putem trăi în halul ăsta. Și în al doilea rînd, e timpul să avem un nou cîntecel: “Am plecat să colonizăăm, dom-dom să-nălțăm!”. Da. Pentru binele nostru ca specie, e cazul să ne mutăm puțin și pe Lună, Marte sau și mai departe. Să nu ne ținem toate ouăle într-un singur coș. N-am dorințe mari, vedeți?

5 comentarii

  1. #1

    Eşti un space geek simpatic şi generos.
    Always nice reading you, Nic the Geek:)

  2. #2

    Mi-a stat inima, am crezut c-o să scrieți despre mine: pe 7 decembrie 1972 m-am născut eu! Habar n-aveam că, în timp ce eu scoteam primele orăcăituri, americanii plecau pe Lună. Chiar, ce s-a-ntâmplat cu toate planurile de colonizare extraterestră? Când eram copii („Noi în anul doo-mii…”) ni se părea că foarte curând o să ne plimbăm prin Andromeda cu trotineta, dar în ultimele decenii nici nu se prea mai vorbește de așa ceva. Care-i explicația?

  3. #3

    astea sunt intoxicări de la oculta sionistă şi iredenta fascistă! niciodată, nimeni nu a fost nici măcar pe semilună, darămite pe lună!

  4. #4

    Korekt!

    Tot gunoiu’ trebe adunat si aruncat spre in-afara sistemului solar, in natura, la reciclare. Asa face omu’ gospodar: scutura presurile, paturile, bate covoarele, arunca gunoiul in sant. Numai ca s-ar putea sa coste mult. Asa ca, inainte de a-l arunca in zari ar fi bine sa-l ardem. De fapt, ar trebui sa ardem tot combustibilul care exista ca sa ne asiguram ca generatiile viitoare vor folosi doar energie eoliana sau solara. Sau deloc.

Adaugă un comentariu

Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii! Adresa de email nu va fi publicată.
Comentariile care conțin injurii, un limbaj licențios, instigare la încălcarea legii, la violență sau ură vor fi șterse. Îi încurajăm pe cititori să ne raporteze orice abuz vor sesiza in comentariile postate pe Catavencii.

Carne de pui La Provincia
Big Fish
Editoriale
  • Patrie și valută

    10 februarie 2025

    La vremea lor, dacii lui Călin Georgescu mîncau ierburi, turte de orz și seu de oaie. Voievozii consumau terci de ovăz, usturoi, lapte și pește sărat. Nu erau roșii, cartofi, […]

  • De ce Dumnezeu nu-și va cheltui nici măcar mărunţișul cu noi

    4 februarie 2025

    Cînd Cel de Sus, dînd într-o parte norii, să vadă dacă m-am umplut de har, m-a auzit cum ușui cerșetorii că nu am mărunțiș în buzunar, n-a pregetat pe cînd […]

  • Doi lupi

    3 februarie 2025

    „O poveste de demult, de pe vremea dacilor, cînd se spune că lupoaica a simțit că naște, și sărea din piatră în piatră să-și caute o vizuină.“ Așa începe Călin […]

  • Cei doi Antonești

    27 ianuarie 2025

    Un criminal de război antisemit, părtaș la Holocaust, și un șomer repatriat de la Bruxelles, scos de la naftalină din dulapul soției. Ăsta e intervalul de nenorocire și salvare a […]

  • Cristela – viitoarea doamnă a Țării Românești

    21 ianuarie 2025

    Pentru că din blana lupului mort puricii sar să-și caute o altă gazdă, echipa de zgomote din jurul lui Georgescu ar putea sări din mers în căruța cu coviltir aurit […]

Iubitori de arta