Ziua judecății de la legănoi

Am stat zece minute în parc lîngă un țarc de copii, alături de un grup de tătici care fumau gînditori, evitau contactul vizual unii cu alții și se gîndeau probabil la Barcelona sau ce alte decizii greșite au luat în viață. Oricum, pentru cît se plînge Gâdea că ne țin închiși în case ca pe animale, era destul de multă animație și pe-afară, iar la locul de joacă mocnea un conflict înghețat între un grup de băieți care discutau despre ce „feature-uri speciale“ și-ar dori să aibă și un grup de fete care le dădeau cu nisip în cap. La un moment dat, unul dintre supereroii în pijamale a răbufnit: „Ajunge! Am trăit s-o văd și pe asta! Niște fete de cinci ani ne bat pe noi, băieții de șapte ani. Eu am 45 de kilograme!“. Prietenul lui s-a sculat la fel de revoltat: „Trebuie să aducem Biblia ca să le învingem! E caz grav! Aducem și Vechiul, și Noul Testament“. Am pierdut după aia șirul evenimentelor că a venit, prin învăluire, o doamnă în papuci și m-a întrebat dacă nu vreau să cumpăr magnolie roșie de la ea, dar treaba e gravă la ăștia mici dacă s-a ajuns să fie invocate ambele testamente.