Home / Editorial / Democrația e o prostie

Democrația e o prostie

Copiii sunt mult mai demni, mai conștienți de drepturile lor și mai intuitiv democrați decât adulții. Dar reușim noi cumva să-i stricăm pe parcurs, să-i învățăm să fie supuși, să-și plece capul, să tacă și să înghită. Dar mai ales să nu mai întrebe “De ce?” până când nu obțin un răspuns. Iar în cazul lor “Pentru că așa zic eu!” nu va fi niciodată un răspuns valabil, care să oprească avalanșa de întrebări. Din când în când ar trebui să ne mai uităm puțin în jur, să căutăm din priviri copiii și să ne întrebăm dacă supunerea interesată pe care noi o practicăm zi de zi – iar ei nu – ne face cu adevărat fericiți, e compromisul de care avem, cu adevărat, nevoie.

Atunci când a candidat pentru funcția de președinte, Klaus Iohannis a promis cu toți dinții o politică altfel. Pentru asta, în principal, a și primit atâtea voturi. Altceva nici nu prea propusese ca proiect de țară, e drept. Dar “o politică altfel” e un proiect în sine. Și încă unul amplu. Atât de amplu, încât e din ce în ce mai clar că domnul Iohannis a renunțat la el de ceva vreme.

După prezidențialele din 2004 și cele din 2009, Traian Băsescu a întors rezultatul alegerilor parlamentare, aducându-și la putere guvernele sale, încurajând traseismul, trădarea opțiunii alegătorilor și forțând limitele Constituției până la rupere. Faptul că s-au putut organiza două referendumuri pentru demiterea sa înseamnă, în conformitate cu legislația țării, că Traian Băsescu a încălcat cel puțin de două ori Constituția. Dar legislația românească este atât de făcută pentru șmecheri, încât poți să o respecți ad literam și să te trezești condamnat sau o poți încălca și să fii aplaudat pentru comportamentul perfect legal și constituțional.

Ar fi fost ideal ca alegerile parlamentare din 11 decembrie 2016 să fie câștigate de către niște oameni puri, neimplicați în scandaluri de corupție, care au respectat fără crâcnire legea, în orice împrejurare, și care, în plus, au beneficiat și de cele mai bune școli posibile, dovedind că sunt inteligenți, că pot învăța, că își pot însuși niște cunoștințe, că înțeleg ceea ce citesc și că nu interpretează după bunul plac, în propriul interes, reglementări făcute pentru a sluji interesul general.

Dar nu s-a întâmplat așa. Pentru simplul motiv că nu a candidat nici măcar un singur partid care să propună așa ceva în proporție de 100%. Nici măcar un singur partid nu a venit cu liste alcătuite numai din nepătați, născuți din spuma mării, rezultate ale unei imaculate concepții. Unde nu dădeai peste un baron local, găseai cel puțin un evazionist fiscal. Oriunde te-ai fi uitat ai fi întâlnit cel puțin un beneficiar al contractelor cu statul. Dacă nu întâlneai un sinecurist vizibil, măcar de un memebru în multiple consilii de administrație tot nimereai. Fundamentaliști religioși, intoleranți și papagali au fost răspândiți cu generozitate peste tot. Oameni care n-au putut explica din ce trăiesc a avut fiecare partid. Unii au părut mai corupți, alții mai necorupți. Chestie de percepție.

Iar pe 11 decembrie s-a pus în mișcare un mecanism imperfect, numit democrație. Imperfect, poate perfectibil, uneori greoi și cronofag, dar, până la proba contrarie, cel mai bun mecanism pe care popoarele îl au la dispoziție pentru a-și desemna conducătorii.

Democrația presupune că majoritatea celor implicați în proces este cea care decide. Iar pe 11 decembrie majoritatea implicată în proces a decis. Neplăcut, poate. Greu de digerat. Dar destul de covărșitor. Probabil că majoritatea ar fi fost alta dacă oamenii care se consideră azi superiori și mult mai inteligenți decât pulimea care a votat ar fi înțeles care sunt mecansimele democratice în România. Dacă ar fi înțeles, de exemplu, că în conformitate cu legile românești, parlamentul este mai important decât președintele și decât premierul. Că  autoritatea președintelui este limitată. Faptul că la alegerile prezidențiale au participat mai mulți alegători decât la cele parlamentare nu dovedește decât lipsa de cultură politică și legislativă a alegătorilor pretins informați. De ani de zile acești alegători pleacă la vânătoare de iepuri cu gloanțe de mistreț. Nici nu ar trebui să ne mire că în urma lor rămâne atâta mizerie, atât de mult sânge împrăștiat pe pereți…

Ideal pentru devenirea democratică a României ar fi ca alegerea parlamentului să se facă mai în cunoștință de cauză. Ar fi ideal ca cei care fac legile să nu ajungă acolo la grămadă, pe fondul unor emoții trecătoare. Și mai bine, desigur, ar fi să avem o nouă Constituție, care să despartă clar apele și să nu lase loc la interpretări. Ar putea fi și o Constituție care să statueze o Românie prezidențială. Dar nu o Constituție de care să poată trage oricine ca de o ciungă plimbată la nesfârșit prin praful plin de pișat al Bucureștiului, de pe talpă pe talpă.

Alegerile din 11 decembrie au dat o majoritate parlamentară clară, formată direct la urne, iar nu prin soluții imorale, traseism post-electoral, șantaj și amenințări cu dosare ținute în sertar. Respectându-și promisiunea unei politici altfel (iar raportarea de “altfel” se face, în primul rând, la politica aberantă a predecesorului în funcția de președinte al țării), Klaus Iohannis ar fi trebuit să înregistreze constituțional rezultatul și să-și facă din majoritatea proaspăt ieșită din urne un partener în guvernarea României. Dar tot alegerile din 11 decembrie ne-au mai dat ceva: indiciul că nu încălzirea globală e de vină pentru lipsa zăpezii din România, ci politicienii care, confundând-o cu altceva, au tras-o pe nări. Exuberanța tâmpă a Ralucăi Turcan, care insistă de trei spătămâni că PNL trebuie să dea guvernul, sfidarea venită din tabăra lui Băsescu, cel care, cu un partid de 5% propune premieri, și inadecvarea cruntă a USR-ului, care nici n-a intrat bine în parlament că a și început să se spargă, duc mai degrabă cu gândul spre niște șoricei de laborator pe care savanți imorali încearcă droguri periculoase.

Iar Klaus Iohannis a ascultat mulțimea. Nu, nu pe cea care a votat pe 11 decembrie, ci pe cea mult mai vocală, cu acces la Facebook. Acea mulțime aflată în minoritate, nemulțumită de rezultatul alegerilor. Ascultând-o, a respins cu zâmbetul pe buze propunerea de premier făcută de majoritate. Nu neapărat asta este îngrijorător. Căci Constituția aia plină încă de secrețiile lui Băsescu îi permite așa ceva. Îngrijorător este că domnul Iohannis nu a găsit de cuviință să explice de ce a respins această propunere. Ca un monarh absolut, ca un zeu râgâind ambrozie și nectar, cel care nu este decât președinte al unei republici semi-prezidențiale a considerat că simpla sa voință, superioară, inaccesibilă publicului, este suficientă. Constituția e el, statul e el. Atât. Poporul e prost. Prea prost ca să înțeleagă și dacă-i explici.

Și, totuși, e același popor care a votat și în 2014, alegându-l pe EL.

Nu vom afla dacă Sevil Shhaideh ar fi fost sau nu bună ca prim-ministru. Și nu vom afla nici de ce a fost refuzată. Pentru că cineva n-a vrut să ne spună. E ilegal sau e imoral? Poate nici una, poate nici cealaltă. E pur și simplu un semn că Iohannis consideră că democrația e o prostie. Aproape o tâmpenie care, la o adică, l-ar obliga pe EL să facă lucruri pe care nu vrea să le facă.

Și, culmea, așa și este. Klaus Iohannis, într-o democrație funcțională, are obligația și datoria de a explica de ce a respins o propunere de premier făcută de către majoritatea parlamentară. Poporul (un cuvânt cam sforăitor, e drept, dar necesar) are dreptul și obligația de a fi informat în acest caz. Nu e nevoie ca toți românii cu drept de vot să aibă certificat ORNISS pentru a afla ce o descalifică pe Sevil Shhaideh. Exact despre asta e democrația, așa prostie cum pare unora. Mai ales democrația reprezentativă presupune că noi, cei care alegem, desemnăm pe cineva să se ocupe de treburile cetății. Că poate noi suntem ocupați să facem alte munci, la care ne pricepem mai bine, care generează profit și care permit plata impozitelor și taxelor care, la rându-le, permit cetății să existe și să funcționeze. Noi suntem angajatorii, cei care dau banii și care aduc mâncare în casă, iar politicienii sunt simpli angajați, cu contracte pe perioadă determinată. Ei primesc de la alegători obiective, sarcini și, uneori, manuale de utilizare.

Un politician care refuză să-și îndeplinească sarcinile date de angajatori nu este decât o slugă obraznică ce ajunge să se creadă stăpân. Slugile obraznice și scroafele care se aburcă în copaci sunt simpatice, o vreme, ca divertisment, după care sunt aduse cu picioarele pe pământ, brusc și dureros. Că așa e democrația. O prostie, poate, imperfectă, poate, dar singura care oferă un control asupra mesianicilor care o iau pe câmpii.

Doar că democrația este un sistem care funcționează în cazul oamenilor. Niciodată în cazul marionetelor.

(832 articole)

www.catavencii.ro

Comentarii Facebook

  1. Bine a zis Caragiale: Curat neconstitutional, da’ umflati-l!

  2. Statul sint MEU!

  3. Zorule, iti zor-năie mintea. Ca la turci, ai?Aferim! Stii sa numeri pana la trei? E simplu. Votul are trei variante: pentru, contra si abtinere. Cei care nu au votat care va să zică că s-au abtinut. Sau era mai bine sa vina la vot pentru ca sa scrie măscăreli pe buletinele de vot? Sa se mai distreze si ăia de le numară…

  4. Am impresia ca Iohanis se crede rege, guvernul meu , partidul meu, parlamentul meu, prim ministrul meu etc.,se compara probabil cu regele Carol I, asta nu intelege ce e aia democratie si puterea poporului exprimata prin vot. In ciuda simpatiei uriase avuta la vot bazata pe doar simplul fapt ca e sas si parerea generala e pozitiva despre ei nu a facut absolut nimic in politica doar s-a plimbat cu nevestica snoaba prin lume.

  5. Domnule Hillerin, inca o mostra a gandirii sanatoase de care dati dovada. Intr-o lume din ce in ce mai bezmetica, cineva cu asemenea pareri de bun-simt, mai ales in media este o rara avis. Felicitari . La multi ani cu sanatate pentru 2017 si pentru urmatorii 2017 ani.

  6. Curajos articol! Unic in presa romaneasca!
    La multi ani, domnule Hillerin!

  7. Dureros de adevarat ,dar….???? Multumesc oricum pentru limpezimea ideilor.Inca odata se vede ca nu avem decat elite de carton…Daca in 25 de ani urmasii PCR au ajuns de la 80 la 40 de procente poate peste inca 25 de ani se injumatatesc iar dar daca nu creste nimic pe partea opusa …
    HAPPY NEW YEAR!

  8. Articol pe sistemul “sunt cel mai frumos din orasul acesta” si mi se cuvine mie totul, inclusiv sa am drept de copy-right la definitzia de democratie.

Adaugă comentariu

Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii! Adresa de email nu va fi publicată.
Comentariile care conțin injurii, un limbaj licențios, instigare la încălcarea legii, la violență sau ură vor fi șterse. Îi încurajăm pe cititori să ne raporteze orice abuz vor sesiza in comentariile postate pe Catavencii.