Probabil că undeva, într-o galaxie îndepărtată, în care Pămîntul apare încă locuit de dinozauri, vestea că Disney pregătește vreo douăzeci de proiecte Star Wars a fost primită cu urale și cu o nouă speranță. Pe Terra, însă, ea a generat entuziasmul unui căscat și vacarmul unui sforăit discret.
Părea incredibil, pe vremea cînd Disney plătea o galaxie de bani pentru dreptul de-a scoate jezii la produs, că Imperiul Șobolanului Malefic va reuși s-o dea de gard atît de glorios. Mai mult, părea imposibil. Dacă n-a reușit Lucas, cu trei filme imbecile – hai să recunoaștem, erau imbecile –, ce șanse avea la ratare o companie notorie pentru talentul de-a face avere cu produse inodore și insipide, dar colorate ca un suc delicios de toxic?
Ei bine, uite că se poate dacă ai credință. Ideologie, în cazul de față, dar e cam același lucru. Fie că era o nouă troglogie – pardon, trilogie –, fie că era seria cu Boba Fett, cu Obi-Wan Kenobi sau, în final, cu Mandalorianul, toate culminau cu apariția unei Mîntuitoare puternice și independente, dotate cu o personalitate demnă de bîrna pe care a pătimit Galileeanul. În mod ciudat însă, deși aveau Salvatoare să umple singure masa de la Cina cea de taină a lui Leonardo, toate producțiile noi s-au pîrpălit în focul ridicolului și au adus în conturi sfînta sărăcie. Foarte creștinește din partea lor.
Cel mai probabil, anunțul umflat de titluri e doar o gogoașă menită să dea încredere investitorilor și acționarilor. Sau, în cel mai bun caz, e o încercare disperată de „Hai să anunțăm toate prostiile și ce prinde, aia facem“. Practic, în ambele cazuri, asta va însemna „nimic“. Atîta vreme cît Disney nu-și recuperează ouăle din poșeta lui Kathleen Kennedy, savanta de renume mondial care conduce Lucasfilm la ruină, orice proiect e inutil, pentru că e sortit să eșueze în aceeași baltă a diversității și inclusivității persoanelor de gen netalentat.
Nu zice nimeni să cheme Disney Inchiziția (deși ăștia chiar făceau treabă cu vrăjitoarele sinistre), dar măcar să-i pună la dispoziție o mătură și s-o zboare. Altfel, rămîne să ne entuziasmăm la noul film despre Rey, regizat de o doamnă faimoasă pentru că face documentare feministe în Pakistan. Nu fiți mîrlani, cloaca aia chiar are nevoie de așa ceva. Știu că sună ridicol pentru societatea modernă, dar în stadiul de înapoiere în care se află oamenii ăia, formele primitive de feminism reprezintă civilizație.
Momentan, Star Wars a ajuns un zombie care se tîrîie pe ecrane din inerție. Și ale cărui posibile povești murmură lugubru: Creeeeieeeer… Creeeeieeeeer…
Singura speranță ar fi ca valoarea să i se deprecieze atît de rău încît să fie cumpărată de un zăltat cu idei crețe. De exemplu, să refacă Tarantino Desperado cu mandalorieni. Sau să pornească Robert Rodriguez o nouă serie: Machete cu jezi.
