Înainte de asta, dar în cu totul aceeaşi librărie, mă uitam la titluri, cu mintea doar acolo. Urechile mai prindeau cîte ceva din zumzetul înconjurător; printre altele, ce-a spus o domnişoară (vacă) prietenului: „Uite, au maţe pentru pisici!“.
Am văzut şi eu (bou) şi am citit, pe bune, „Maţe pentru pisici“ – că prostia e contagioasă. Înghesuiala m-a făcut să privesc din nou şi să văd că era un set cu CD şi carte, ceva educaţional: nu „Maţe pentru pisici“, ci doar „Mate pentru pici“. Am trecut, brusc, din categoria „N-am bani să cumpăr cină de lux pentru mîţa soţiei“, în „N-am bani să-i cumpăr set de lux de matematică fiului nostru“.
