Copiii mănîncă zăpadă. Şi eu am mîncat, sînt convins că şi voi aţi mîncat, cînd eraţi mici, amintiţi-vă! Acum e rîndul fiului meu să mănînce, dar nu de unul singur: pînă şi zăpada pare mult mai gustoasă cînd o împarţi cu colegii de joacă!
Unul dintre ei se lăuda celorlalţi copii că zăpada lui e cea mai bună, că este cu aromă de lămîie, chiar cînta cu glas cristalin „Am zăpadă de lămîie, am zăpadă de lămîie!“, iar ceilalţi îl cam invidiau. Maică-sa i-a tras o palmă, de i-a zburat din mînă zăpada de lămîie, apoi s-a întors la soţ: „Ţi-am zis să stai cu ochii pe el, să nu mănînce iar zăpadă pişată de cîini!“.
