Cumpăram mărţişoare. Ştiu, e un obicei prost, dar cineva trebuie s-o facă. În faţa mea, două vînzătoare discutau de zor. „Fată, fiu-miu ăla micu’ behăie ca un măgar, îl doare şi gîtul. Nu ştiu ce să-i mai dau. I-am făcut şi lapte cu miere. Nimic!“
„Aaa, păi, fă-i atunci un «château»!“ „Un ce?“ „Un şatou, fată. Lapte cu miere şi cu ou!“ M-am gîndit bine şi cred că vreau şi eu un „şatou“, chiar dacă nu mă doare gîtul. Nimic spectaculos. Ceva cu trei etaje pe malul Mediteranei. După aia îmi pun singur miere şi ou în lapte.
