O vecină de pe stradă are un maidanez vesel şi cafeniu, culoare închisă, care se vede bine pe alb. Ea l-a numit Lupi; eu l-am poreclit Lupigus. Altă vecină avea o căţeluşă mică, pufoasă, liniştită şi albă. Am uitat cum o cheamă: am poreclit-o Elodia prin februarie, de cînd a ieşit afară, la caca, şi nu s-a mai întors.
Doamna, disperată, logic, că nu-i păpuşica, nu-i. Acum cîteva zile a fost soare şi cald, opt grade, zăpada s-a topit parţial, iar păpuşica a apărut. Nu se schimbase prea mult, fusese bine conservată, doar că nu lătra şi nu făcea giumbuşlucuri. Micul Lupigus e bine-mersi, tocmai îl aud lătrînd la trecători!
