De cînd a dat căldura am început să am tot felul de năluciri. De exemplu, săptămîna trecută, mai pe înserat, treceam cu maşina pe o străduţă mărginită pe-o parte de un cimitir, iar pe cealaltă de o unitate militară, cînd aş putea să jur că am trecut fix pe lîngă o masă de ping-pong întinsă în mijlocul drumului şi patru umbre care chinuiau o minge de celuloid.
Acum, pe militari nu-i suspectez că ar sări gardul să joace ping-pong, dar de unde îşi luaseră strigoii paletele alea mişto, nici nu pot să-mi imaginez.
