Vadim Tudor poate că a murit, dar el rămâne viu prin poveștile taximetriștilor care l-au dus cu mașina. Cu unul am vorbit chiar zilele trecute. Era un domn elocvent, bine informat și politicos ca un bibliotecar. Urmărea tot ce se-ntâmplă în politică și povestea despre comentariile pe care le lăsa pe paginile de Facebook ale parlamentarilor USR cu aerul că-i aventura vieții lui. (”Când mă trezesc a doua zi, văd în colțul de sus o notificare. Mai comentase cineva.”)
Pe Vadim l-a cunoscut prin 2014, când era încă europarlamentar. L-a dus de două ori cu mașina și-n ambele cazuri i-a sărit în ochi comoditatea Tribunului. La prima cursă, l-a luat de acasă, unde i-a cărat geanta până la mașina una dintre fiice. Când a ajuns la partid, un aghiotant l-a așteptat pe Vadim ca să-i care servieta. La al doilea drum, aghiotantul n-a mai fost prin preajmă, așa că l-a întâmpinat ca să joace rolul de cărăuș o bătrânică firavă care putea sau nu să fie Mitzura Arghezi.
E reconfortant să afli că un personaj public e exact atât de groaznic, ca persoană, pe cât îl credeai. Iar chestia cu bătrânica plăpândă și bolnăvicioasă nu-i decât o parte a poveștii. Pentru că, la același drum, taximetristul era cât pe ce să dea peste o tânără fată care traversa pe roșu. Studentă, probabil, îmi zice taximetristul. Vadim, care stătea în spate, a tresărit la frână. După ce și-a revenit, a lăsat geamul jos și a început să înjure de parcă fata venise ca să-l evacueze din sediul de partid. A insultat-o calm și agresiv, cum doar el știa s-o facă. Probabil că în acel moment tot orașul s-a oprit din forfota lui, ca să urmărească mârlănia Tribunului. Iar trecătorii au întors capul și s-au uitat nu pentru că i-a uimit violența atacului, ci pentru că, iată, a ieșit Vadim Tudor în oraș. Nu le venea să creadă că o chestie pe care au văzut-o doar la televizor se petrece acum la doi pași de ei.
4.565 de vizualizări
Astia is din armata lu tudor vladimirescu