Ştiu că, dacă încep să vorbesc de încălzirea globală provocată de cei două sute de ani de industrializare, îmi vor sări republicanii americani (şi nu numai) în cap, pe motiv că nu e vina noastră, că de fapt e normal, că ne-a mîncat cîinele tema, că noi am fost şi bolnavi cînd eram mici.
Ca să nu se lase cu sînge, că deja e prea mult (sau, din contra, prea puţin, zic alţii), nu voi vorbi despre lenta sinucidere în care ne-am angajat cu mic, cu mare. Nu de alta, da’ deja avem mai mult cu o sinucidere decît simţeam nevoia, zilele astea. Povestim, în schimb, despre ceva care se vede cu ochiul liber din spaţiu, dacă aveţi ocazia să ajungeţi pe-acolo, chit că din ce în ce mai greu. Şi mai povestim despre o frumuseţe de feedback pozitiv, ca la carte.
Inculpatul principal se cheamă albedo, al cărui nume vine de la „alb“, şi care măsoară cantitatea de lumină reflectată de ceva, orice. Dacă un corp este negru, mai toată lumina care cade pe el este absorbită şi se transformă în căldură, iar corpul are un albedo de aproape zero. Dacă acelaşi corp este alb, mai toată lumina e reflectată înapoi de unde-a venit, iar corpul respectiv nu se încălzeşte aproape deloc, avînd un albedo apropiat de 1. De altfel, e uşor de verificat: ia ieşiţi pe căldurile astea de-afară cu un tricou negru pe voi şi o să vă prindeţi imediat ce spun, mai ales după ce-l schimbaţi cu unul alb.
Ei bine, apropo de albedo, situaţia e groasă mai ales la Polul Nord, pe măsură ce gheaţa devine din ce în ce mai subţire sau chiar, pe alocuri, absentă. Mai precis, zăpada şi gheaţa de-acolo, care se păstrează aşa de jdemii de ani, s-au redus în ultimele cîteva decenii la jumătate (e vorba de mărimea calotei în fiecare vară). Iar asta duce, pe calea feedback-ului pozitiv de care aminteam, la un „surplus“ de creştere a temperaturii, peste valoarea cu care creşte prin alte părţi. The Economist spune că zona polară se încălzeşte de două ori mai puternic decît restul planetei. Păi, da, pentru că toată gheaţa care se topeşte devine apă chioară, care este departe de-a fi albă. Deci absoarbe mai multă energie, deci se încălzeşte mai tare, deci şi mai multă gheaţă se topeşte, deci…
Treaba e lejer mai complicată decît ce v-am spus mai sus, dar din păcate ăsta nu e decît începutul. Iar faptul că n-o să mai vedem urşi polari decît în filmul Fram n-ar fi, pînă la urmă, aşa o problemă. Însă dacă toată gheaţa „dulce“ a Groenlandei s-ar topi, nivelul oceanelor ar creşte cu 7 metri. Ei, atunci să vă văd unde mai faceţi plajă, că toate nisipurile de aur din lume vor fi scufundate.
Mai multe trăznăi cu ştiinţa pe www.sciencefriction.ro
Cu incalzirea arctica in avalansa poate rezolvam turnand pe acolo oarece zinkweiss, ca ala sta bine la albedo. Daca nu merge, o sa ne resemnam cu ideea de a ne pune vara cortul pe plaja din Medgidia.
Sa privim totusi si aspectul pozitiv: nu s-ar mai opune olandezii intrarii noastre in Schengen, fiind prea ocupati sa-si scoata apa din saboti.