Magăriile lui Mircea Ciobanul

Greu de crezut cîtă cruzime a stat pitită sub aparenţa păstorească a lui Mircea Ciobanul. Nimic din blîndeţea unuia obişnuit să umble cu oi, să mîngîie măgari, să stea rezemat în bîtă şi să privească fix eternitatea pe sub cuşmă. Mircea Ciobanul a tuns boieri şi a muls ţărani, cu îndemînarea sadică a unuia ce ţine să intre în galeria sadicilor înaintea lui Lăpuşneanu. Trebuie spus că nu e nici primul şi nici ultimul cioban care a băgat în sperieţi Bucureştiul. Prima domnie a început în 1545, cu un anunţ pacifist care puţea de la o poştă. Boierii apropiaţi fostei guvernări au fost invitaţi să rămînă şi, în prostia lor, au rămas.

După două săptămîni de zîmbete false, Mircea Ciobanul i-a înhăţat. Înainte să-i omoare a avut inspiraţia să-i tortureze sălbatic, aşa că galbenii şi juvaerele îngropate de dregători au ajuns în cuferele domnului. Familiile morţilor au spălat putina care în Transilvania, care în Ungaria. Din furia lor s-a născut o armată de năvălire care, pe 24 august 1456, la Periş, l-ar fi răsturnat de pe tron pe Mircea Ciobanul, dacă n-ar fi fost luată prin surprindere şi făcută praf. În urma înfrîngerii, un nou val de boieri pribegi adoptă goana calului şi se pune la adăpost în Polonia şi Ungaria. Peste doi ani, boierii rămaşi revin cu altă oştire animată de răzbunare. Bătălia se dă undeva în judeţul Vîlcea, şi se termină cu acelaşi rezultat. După victorie, Mircea Ciobanul deschide o expoziţie cu capetele ultimilor boieri pribegi şi, pînă în 1552, nu mai are cine să-l deranjeze pe linie militară. În 1552 însă, copiii pribegi ai boierilor pribegi decapitaţi vin cu 15.000 de secui înarmaţi pînă în dinţi. Cum el n-avea decît 8.000 de munteni, Mircea Ciobanul omoară preventiv, la un ospăţ, 47 de boieri, în ideea superstiţioasă de a reedita succesul. N-a fost să fie, şi domnitorul s-a refugiat la Giurgiu. Un an mai tîrziu revine pe tron, pus de Lăpuşneanu, dar cîteva luni mai tîrziu e revocat tot de el, fără să mai aibă răgazul de a decapita un număr semnificativ de boieri. În 1558, Mircea Ciobanul e reinstalat pe tron de turci. Imediat, boierii rămaşi în viaţă iau calea exilului. Mircea le promite iertarea şi, de faţă cu turcii, îi primeşte amabil. Cred că nu-şi mai face nimeni iluzii că, după plecarea turcilor, a scăpat vreun boier. Cu toate astea, Mircea Ciobanul a murit de moarte bună, în măsura în care otrava poate fi considerată mai bună decît jupuirea de viu.