Literatura română ascunde cîteva dispariții, cîteva enigme și un strop de întuneric. Nu e ea prea dodoloață, nu are anvergură universală, dar are destine speciale cu duiumul. Cunoscătorii legumesc cu plăceri infinite aceste pete din soarele culturii naționale. E un bun prilej de speculații.
Legenda spune că, la începutul anilor ’70, studenții care dădeau examen la sfîrșitul anului I, cu Ion Ianoși, erau sfătuiți de un student mai puriu să îi pomenească „moșului“ neapărat de filozoful chinez antic și pierdut Mon Ciu. Pentru că cică Ianoși făcuse o pasiune pentru el. Binevoitor, studentul experimentat le dădea și vreo zece citate din Mon Ciu. „Cu astea mergeți la sigur.“ OK, bobocii intrau și, după ce extrăgeau subiectul, după ce mormăiau ceva în temă, brusc, privindu-l în ochi pe profesor, dădeau drumul la papagal. „După cum spune și marele filozof chinez antic Mon Ciu…“ Ianoși belea ochii, se enerva, se înroșea și îi dădea pe toți afară. Nu are rost să spun că autorul farsei e o legendă vie-moartă a literaturii române, Alexandru Monciu-Sudinski. Cărțile lui, trei la număr, se vînd scanate la sume frumușele, pornind de la 150 de lei bucata virtuală. Nici nu-i de mirare. Tirajele volumelor lui, Rebarbor (1971), Caractere (1973), Biografii comune (1974), nu au depășit 2.000-2.500 de exemplare. Poate azi pare mult, dar, pe atunci, cărțile porneau de la un minimum de 10.000 de exemplare.
Mai rău, Monciu-Sudinski a emigrat la mijlocul anilor ‘70 și, de atunci, nimeni nu mai știe nimic de el. Greșesc. Se știe ceva: s-a căsătorit în Suedia, are (a avut?) cinci copii, unii zic că băieți, dar eu am descoperit și fete, și băieți. Daria Monciu, actriță, Ioana Monciu Amores, Maria Monciu, scriitoare, Bogdan Monciu, probabil barman. Dar la față nu l-a mai văzut nimeni. Nici Suedia, cît e ea de ordonată și sistematică, nu știe nimic despre el. Nici fosta nevastă. Pe unde o fi fugit, pe unde o fi pribegind, nimeni nu știe. E un caz de dispariție.
Poate nu e nici primul, nici ultimul, da, dar asta face ca orice reeditare a cărților lui, revoluționare pentru gustul epocii și testimoniale pentru gustul actual, să fie imposibilă. Cu toate astea, fanii au călcat peste dispozițiile legale (exact în spiritul lui Mon Ciu) și au publicat pe net fragmente din cărțile cu pricina. Mai mult, pdf-urile după cele trei volume despre care vorbeam la început au fost urcate pe Scribd. În momentul de față lucrez la niște ediții e-book gratuite. E ilegal, dar aștept ca autorul să revină cu avocații după el (ceea ce m-ar mira) și vor fi pe bani. Cîți vrea el, dacă o să vrea. De ce Monciu? Uite de ce:
Deci, copii, ce vedem noi în acest film? Niște soldați îmbrăcați în uniforme cochete, călătorind în aceste drăcii. Soldații, îmbrăcați în uniforme cochete, fac semne cu mîna spre ecran. În urma tancurilor aleargă sau se tîrîie prin praf niște tipi antipatici, negricioși și urîți…
1.634 de vizualizări
Va rog sa faceți o erata și anume că Monciu are o fiică și în România, pe mine. Născută în 1976 din relația cu Ioana Rasnovanu. Va mulțumesc