Mihai a petrecut Revelionul 1600-1601 la Viena. Pe atunci nu se schia în Austria și nici nu se mîncau castane prăjite pe Kartner Strasse, dar de băut pe rupte, putem presupune că se bea. Într-un tîrziu, după Sfîntul Ion, cînd puține cîrciumi mai aveau ce să-i ofere Viteazului, Împăratul Rudolf l-a chemat în audiență. Din fericire, situația din Transilvania luase o turnură mulțumitoare pentru eroul nostru unificator.
Sigismund Bathory revenea pe tron a treia oară. Mercenarii cheflii ai generalului Basta fuseseră arestați cu tot cu șef și urma să li se oprească respirația cu ajutorul unui topor. În Ardeal, cuvîntul "haos" era folosit mai des ca "tulai" și "no". Așa că Rudolf al II-lea i-a oferit lui Mihai Viteazul 100.000 de taleri ca să mobilizeze o armată și un pictor ca să-i facă un ultim portret. Împăratul i-a mai dat ducatul Königsberg din Silezia, dar Mihai, în loc să lase dracului istoria și să moară de bătrînețe între dantele, potîrnichi fripte și tapiserii cît peretele, a încălecat pe cal și s-a dus să-și întîlnească manualul de clasa a VI-a.
În tabăra lui Sigismund, așezată lîngă Guruslău, puteai vorbi ungurește, moldovenește, turcește și tătărește fără teama de a fi neînțeles. Cei 40.000 de ostași bathoryeni păreau să-i întreacă în număr pe cei 20.000 de mercenari silezieni, spanioli, valoni, sîrbi și valahi, aliniați de Mihai. Trebuie spus că, nu se știe cum, intrigantul general Basta reușise să evadeze din arestul maghiar și acum lupta cu viclenie de partea Întregitorului.
Bătălia de la Guruslău a fost ultima bătălie pe care Mihai a mai apucat-o în viață, de aceea ursitoarele au hotărît să o tranșeze în favoarea sa. Sigismund a fost zdrobit, iar lui Mihai i se deschidea o perspectivă cu adevărat mare. E drept, cu puțin înainte de a i se deschide cîteva artere principale, din care sîngele nu mai putea fi oprit.
Publicat în Cațavencii, nr. 4(82), 2013
