Demult, tare demult, pe vremea cînd lumea încă se ținea departe de carne, iar spectrul Salvării chemate să aline suferința unui meltean care s-a îndopat ca boul era doar un vis umed, un cuplu se plimba prin oraș. Ea – ruptă de lume, el – rupt de foame. Ei îi sună telefonul, așa că el rămîne să compatimească de unul singur, în timp ce consoarta turuie amețitor.
Dar stupoare: în timp ce convorbirea se încheiase de vreo cinci minute, el, parșivul, dădea iama într-un salvator fast-food. Afară îl aștepta amenințarea: "Da' nu ziceai că postești?". El privește superior și dezlănțuie atacul nimicitor: "Da' ce, asta e carne?".
