Visul națiunii naște monștri

Recent au apărut sondaje care arată cum este direcționată încrederea românilor, de la Macron la Putin și până la Trump. Fiecare român care își dă verdictul în materie de încredere față de o personalitate politică își declară disponibilitatea de a se agăța de un vis care i se livrează propagandistic sub forma unei utopii doctrinare. Orice model politic, de la cel propus de Hitler germanilor la cel propus de Lenin rușilor și mai departe până la modelele democratice și autoritariste actuale, se bazează pe utopii, ca luminițe de la capătul tunelelor săpate prin realitatea politică. Nu este un discurs filosofic abstract, ci modul în care funcționează lumea în care trăim și sperăm, unde utopia este orizontul intangibil, născut la granița dintre promisiunea politicianului și visul alegătorului.

Utopia europeană este o utopie moderată, definită și ca utopianism liberal-umanist, un sistem condus de intelectuali și elite, bazat pe drepturi, democrație și conexiuni economice funcționale. Modelul utopic european propune stabilitatea și echilibrul ca alternative la sisteme bazate pe forța schimbărilor brutale, de tip revoluționar. Această doctrină utopică a construit arhitectura tranziției de la modelul statului național la un mozaic statal multinațional continental (Uniunea Europeană). Cum ambele războaie mondiale au avut ca sursă conflicte între state naționale europene, utopia moderată își propune un proiect care să facă imposibilă apariția unui al treilea focar de conflict între națiuni europene, atâta timp cât acestea sunt interconectate și interdependente. Utopia europeană are la bază imaginarul constituțional birocratic (integrare și reglementare), politicile verzi (activități cu impact de mediu neutru, sustenabilitate și progres digital) și unitate economică globală (unificare, integrare, piață globală armonioasă). Utopia moderată europeană propune un sistem global în care Uniunea Europeană este un actor esențial alături de SUA, China, Rusia și alte state emergente într-o piață bazată pe reglementare, progres tehnologic, acces la resurse și schimburi comerciale fără bariere protecționiste. Slăbiciunea utopiei europene constă în birocrație (blocaje, lentoare a reformelor) și în mecanismele democratice care permit entităților statale ostile să folosească armele imigrației dirijate, ale dezinformării și ale populismului radical pe teritoriul țărilor comunitare pentru a dinamita proiectul european.

Utopia rusă este considerată o utopie reacționară, denumită și retro-utopie sau putinism. Ea are la bază statul național-țarist, cu adânci rădăcini glorioase în istorie, care relansează teoria „A Treia Romă“, o idee din secolul al XVI-lea ce identifică Moscova ca succesoare a Romei și apoi Rusia drept o continuatoare legitimă a creștinismului ortodox bizantin. Astfel, Kremlinul devine ultima redută de apărare a creștinătății ortodoxe și a ordinii morale a lumii, bazându-se pe o doctrină formată dintr-un mix de două esențe tari: cea țaristă și cea sovietică. Discursul utopic rus are cinci postulate: 1) individul are obligația edificării morale pentru a-și servi patria; 2) valorile familiei tradiționale sunt fundamentul națiunii; 3) societatea funcționează pe principii comunitare, nu individuale; 4) statul este definit prin ordine absolută și o conducere fermă; 5) misiunea mesianică a patriei ruse este de a construi o alternativă globală care să contracareze modelul occidental. Mesianismul rus se autodefinește ca un scut mondial împotriva Vestului decadent și satanic, Rusia având menirea de a salva valorile spirituale ale umanității amenințate de mercantilismul, multiculturalismul, feminismul radical și homosexualitatea care macină societățile occidentale. Teoria retro-utopică își bazează propaganda pe semantici eclectice (combinație contradictorie de creștinism pravoslavnic ortodox, nostalgie sovietică și vis țarist), demodernizare (sacrificarea progresului economic în numele controlului social și al expansiunii militare) și cult al sacrificiului eroic (cetățeanul există pentru a-și apăra statul și conducătorul cu prețul jertfei supreme). Utopia de sorginte rusă nu își propune să construiască o lume nouă, ci promite întoarcerea la o Rusie istorică, autarhică, servită de o națiune supusă, credincioasă și morală. Acest gen de utopie folosește instrumentele digitale ale secolului 21 pentru a oferi cetățenilor purificarea reîntoarcerii la un mod de viață definit prin tehnologii de Ev Mediu.

Utopianismul american modern sau utopia digitală californiană are ca postulat faptul că inovația tehnologică (cu vector de dezvoltare Internetul, platformele sociale și Inteligența Artificială) are puterea de a instaura o societate mai democratică și mai eficientă. Rezolvarea problemelor sociale, economice și politice este posibilă prin anularea instituțiilor tradiționale, prin intervenții radicale și transformări ecosistemice rapide ale mecanismelor statale. Doctrina utopianistă americană digitală este definită prin tehno-determinism (tehnologia aduce inevitabil schimbări sociale și culturale), anti-instituționalism (înlocuirea structurilor guvernamentale și sindicale cu platforme digitale) și mitul descentralizării (cyberspace cu acces liber, dar controlat tehnocratic). Vorbim despre ideologia californiană (mix de negare a normelor sociale și antreprenorism de tip Silicon Valley), având ca țel înlocuirea statului tradițional cu o structură de tip corporatist. Contradicția acestei doctrine utopice digitale americane vine însă din faptul că platformele dezvoltate de această industrie nu au creat real un spațiu virtual al libertății individuale și de grup, deoarece au dezvoltat mecanisme de supraveghere, control, influențare, manipulare și comandă. Negarea instituțiilor sociale, politice și culturale existente deschide drumul spre o autocrație de tip corporatist care limitează în final drepturile cetățenești. Destructurarea instituțională și dereglementarea în manieră accelerată sunt instrumentele prin care utopia digitală americană recurge la Bitcoin și Inteligență Artificială ca soluții la probleme complexe politice și sociale, numai că pe termen lung cei care vor câștiga nu sunt cetățenii, ci miliardarii tehnocrați care conduc corporațiile și prin aceasta conduc statul. Utopia americană este o doctrină în care elementul uman devine subsecvent Inteligenței Artificiale.

Utopia hibridă chineză este o combinație de marxism-leninism, confucianism, naționalism și tehno-etatism capitalist controlat de partidul unic. Cu rădăcini în tradiția confucianistă (promovarea unei lumi a egalității, a armoniei și interdependenței) și în maoism (luptă de clasă, egalitarism și autocrație), utopia chineză folosește naționalismul ca vector al puterii globale, definită drept „visul chinez“. Ajunși la o maturizare a dezvoltării tehnologice și industriale, chinezii sunt capabili să pună în practică tehno-etatismul ca rezultantă a utopiei maoiste, definită prin demolarea culturală și socială a vechii Chine, pentru a genera modernizare, dezvoltare economică controlată de stat și avans tehnologic. Capitalismul de stat și o piață liberă strict reglementată sunt pilonii utopiei hibride chineze care combină în egală măsură valența digitală și cea tradițională, astfel încât este acceptată ideea că și China, asemenea Statelor Unite, urmează o utopie digitală, chiar dacă din acest punct destinele digitale ale celor două mari puteri economice și militare se despart. Spre deosebire de utopia digitală americană în care platforma digitală ajunge să conducă statul, utopia chineză este o ideologie prin care statul conduce platforma digitală. Utopia hibridă chineză adoptă sistemul capitalist de stat pentru a putea ajunge la o societate socialistă ideală, egalitară, prosperă și masiv tehnologizată. Problema utopiei chineze derivă tocmai din caracterul ei hibrid maoist-capitalist și din faptul că Vestul, căruia i se opune, reprezintă principala piață de desfacere a produselor sale, un eventual impact frontal al utopiei chineze cu utopia americană și cu cea europeană având un efect devastator asupra economiei sale, principalul motor al angrenajului militar care asigură dominația mondială.

Chiar dacă aparent doar utopia americană și cea chineză sunt utopii digitale declarate, iată că și utopia europeană este inclusă în categoria statelor guvernate digital. Dacă modelul chinezesc al statului digital este unul centrat pe stat, iar cel european este centrat pe consumator, cel american este condiționat de piață prin descentralizare. Rusia este un model aparte, pentru că dacă celelalte trei sisteme de guvernare digitală au în focus atât elementul economic, cât și cel politic, modelul rus este al unei guvernări digitale autoritariste, exclusiv politice, bazată pe monitorizare, dezinformare și opresiune. În materie de arhitecturi statale moderne, China, ca și Rusia, funcționează ca sisteme izolate, îmbrățișând suveranismul digital. Toate platformele digitale caracteristice euro-atlantismului, de la Internet la rețele sociale și motoare de căutare, sunt înlocuite cu versiuni naționale atât în Rusia, cât și în China, suveranismul digital autocratic bazându-se pe izolaționism, cenzură, monitorizare, manipulare și pedeapsă. Coliziunea doctrinară din ultima vreme dintre liberalismul de tip european și libertarianismul tehno-oligarhic american a făcut ca și UE să pună în aplicare un proiect dedicat suveranității sale digitale, ca independență față de platformele digitale americane ce urmăresc dereglementarea prin șantaj comercial și interferență politică. Este foarte interesant că există totuși în acest conflict al utopiilor doctrinare o platformă socială care a reușit să învingă toate barierele suveranismului digital: TikTok, iar despre asta merită vorbit cu proxima ocazie.