În 1968, după ce președintele american în funcție Lyndon Johnson a comis un Emil Constantinescu și a anunțat că nu vrea încă un mandat, democrații se adună în cadrul unei convenții naționale la Chicago, pentru a-și alege candidatul pentru prezidențiale. Strategia declarată a partidului era de a continua războiul din Vietnam. Activiștilor antirăzboi nu le place deloc ideea și vin în număr mare la Chicago, ca să protesteze împotriva democraților. Inevitabil, apar și ciocnirile cu Poliția, care nu se limitează la parcul unde demonstranții își aveau cartierul general, ci se extind pe străzile orașului, după ce liderii protestului își dau seama că ar fi o strategie bună ca toată lumea să vadă abuzurile Poliției. Se lasă cu gaze lacrimogene, capete sparte și multe arestări.
The Trial of the Chicago 7 e povestea procesului în care sunt judecați capii protestelor, acuzați acum de conspirație (conspiracy) și instigare la violență. E un film isteț, amuzant pe alocuri (unul dintre activiști e jucat de Sasha Baron Cohen) și poate mult mai relevant decât era cazul pentru vremurile pe care le trăim. Pentru că e și asta capcana în care pot cădea filmele istorice. Mulți vor să vadă în ele lumea în care trăim azi, doar că în haine de epocă, deși ceea ce le face fascinante e mai degrabă diferența, faptul că oameni ca noi trăiau cândva într-un univers cu o logică diferită. The Trial… îți dă senzația că istoria se repetă și că, după cum spune în film Abbie Hoffman, personajul lui Cohen, America are niște instituții bune ocupate iar de niște oameni oribili.
Aaron Sorkin, care a scris și regizat filmul,vrea să scoată maximum din felul în care evenimentele istorice rimează unul cu celălalt. Și adevărul e că-l ajută și contextul. Lansat pe Netflix cu puțin înainte de alegerile prezidențiale din Statele Unite, The Trial of the Chicago 7 e genul de călătorie în trecut care te apropie și mai mult de spiritul vremurilor pe care le trăiești. Multe argumente sau dileme morale par puse în cuvinte special pentru a avea maximum de relevanță pentru criza prin care trece acum America.
În rest, filmul e un spectacol total. Sorkin știe să facă niște banale discuții mai captivante decât urmăririle lui Spielberg din filmele cu Indiana Jones.
În alte filme, antagonistul principal bate, omoară, complotează și schingiuiește. Aici, el prezidează o ședință de judecată și spune care obiecție se acceptă și care nu. Și totuși, îl urăști mai ceva ca pe unvillain din seria James Bond, deși ultimul încearcă doar să distrugă lumea. Momentul plin de patos de la punctul culminant se bazează și el exclusiv pe cuvinte, ceea ce te face să te-ntrebi dacă așa funcționează lumea. E de ajuns să potrivești cu pricepere niște argumente și gata, ai schimbat lucrurile în bine?
Ca scenarist și dramaturg, Sorkin nici n-are de ales. Trebuie să creadă în puterea emancipatoare a unor replici istețe. Aproape că te-ntrebi, la finalul filmului, de ce-a mai fost nevoie să se dea în spectacol atâția activiști și să mai iasă în stradă. Nu era mai simplu să le scrie Sorkin niște replici inteligente, cu care ar fi înduplecat toate mințile conservatoare ale epocii?
The Trial of the Chicago 7, SUA, 2020. Scris și regizat de Aaron Sorkin. Cu: Sasha Baron Cohen, Yahya Abdul-Mateen II, Daniel Flaherty, Joseph Gordon-Levitt, Michael Keaton, Eddie Redmayne.
1.270 de vizualizări
