Scurta mea trecere prin Uniunea Scriitorilor mi-a deschis ochii asupra felului cum se votează și mi i-a închis, atunci cînd am crezut că „intelectualii” gîndesc înainte de a pune buletinul de vot în urnă.
În 1995 am fost alături de Laurențiu Ulici, convins că, mare logician și jucător de bridge, va inventa ceva ca să salveze Uniunea. Așa a și fost. Spre groaza puriștilor, a închiriat Casa Vernescu unui cazinou. Venită în 1995, în plin faliment, marea combinație avea să aducă, brusc, în vistierie 360.000 de dolari pe an. Nu strîmbați din nas. Că, la vremurile acelea, suma părea – și era – de zece ori mai mare ca azi. Din banii ăia au trăit cel puțin douăzeci de reviste literare mioritice, o editură (Cartea Românească), casele de creație și 100 de scriitori foarte săraci. Ce folos? Ulici a murit într-un accident stupid. Putea să prevadă totul cu excepția propriei vieți, exact ca în mitologie. Nu avea arme în fața prostiei omenești. Deși și-a luat-o și el. A cumpărat un teren în Chitila – chilipir –, dar s-a dovedit ulterior că-și găsise nașul. Pe sub teren treceau țevile de gaz, așa că n-a putut construi nimic acolo, iar vocație de grădinar n-avea. Așa că Ulici n-a mai avut cu cine să dea piept în alegeri, a dispărut absurd și incredibil, așa cum a trăit.
Am intrat în luptă împotriva lui Uricaru, susținîndu-l pe Manolescu. Agopian știe despre ce vorbesc. A fost cea mai mare leapșă. În timp ce noi ne dădeam de ceasul morții să facem/dregem și să-l scoatem pe Nichi președinte, adversarii dăduseră mîna pe sub masă. Atunci mi s-a aplecat de atîta democrație scriitoricească. Brusc, mi-am dat seama că sînt prostul familiei. Așa că am privit schimbarea statutului, cheltuirea resurselor, bătăliile pentru micuțele, umilele demnități ale Uniunii, pierderile resurselor, creșterea și înflorirea orgoliilor ca pe niște mărturii ale eternului feminin scriitoricesc.
P.S. N-ar trebui să-l uit pe Dinescu, cel care a smuls Casa Vernescu din gheara guvernului provizoriu. Din păcate, poetul n-are treabă cu administratorul. Prietenii știu de ce.
Nea Damian S , Dumnezeu sa l iepure …