Crin Antonescu insistă să ne spună de aproximativ o săptămână că influenţa primarilor la alegerile din 9 decembrie este reală şi funcţionează doar la ţară, iar în colegiile mari din Bucureşti, unde vrea domnia sa să-şi câştige postul de absent de la lucrările Senatului, primarii nu prea pot ajuta.
De când îl ştim pe domnul Antonescu, mai adevărat decât acum n-a grăit niciodată. Căci unii primari din Bucureşti nu doar că n-ar ajuta dacă s-ar asocia cu imaginea fostului preşedinte ad interim, ci mai rău ar încurca, mai ales dacă dosarul lui Blejnar ar ajunge să fie finalizat.
Este cazul lui Rareş Mănescu, primarul sectorului 6, sector în care, până de curând, Antonescu ar fi vrut să obţină un colegiu eligibil. Numai că vestita rocadă Kövesi-Morar şi dosarul Marta-Blejnar îi cam umplu somnul lung de coşmaruri lui Crin. Nu de alta, dar procurorii favoriţi ai Europei au ordin să stoarcă tot ce pot din filiera Grupul de la Monaco – Dragoş Dobrescu – Marta – Rareş Mănescu – Antonescu.
Cheia e Dragoş Dobrescu, de obicei caracterizat drept un discret om de afaceri şi la fel de discret finanţator principal al lui Rareş Mănescu. Până să ajungă aici, însă, Dragoş Dobrescu era un eficient avocat de retrocedări care avea grijă ca toate procesele în care firma sa obţinea retrocedarea unor proprietăţi naţionalizate să fie judecate de către consoarta sa, pe atunci doar judecător, iară nu soţie de milionar discret. Comisionul obişnuit al familiei Dobrescu era de 35-40% din valoarea de piaţă a imobilului, iar rata de suces era de 100%. Banii, însă, nu rămâneau doar în conturile lui Dobrescu, ci făceau şi călătorii numai dus spre conturile PD, al cărui finanţator a fost actualul membru al Grupului de la Monaco până în 2001, când Băsescu a preluat partidul. De atunci, însă, Dragoş Dobrescu a finanţat mai ales PNL şi mai ales oamenii care l-ar fi putut ajuta cu autorizaţiile de construcţie, iar Antonescu se cam teme ca aceste finanţări să nu-i şifoneze imaginea de om somnoros, dar cinstit, mai ales în cazul în care Codruţ Marta va fi retrocedat autorităţilor române, fie şi în proporţie de doar 35-40%.
